 
			
				26.06.2012, 19:51:41
			
			
			
		  
	 | 
	
		
		
		
			
			| 
				
				 Senior Member 
				
				
			 | 
			  | 
			
				
					Data înregistrării: 15.03.2008 
					
					
					
					
						Mesaje: 3.252
					 
					
					
					
					
					     
				 
			 | 
		 
		 
		
	 | 
	
	
		
	
		
		
			
			
				 
				
			 
			 
			
		
		
		
			
			
	Citat: 
	
	
		
			
				
					În prealabil postat de  Annyta
					 
				 
				În sprijinul ideii că umorul este bun și în demersul religios, va aduc în atenție o scurtă povestioară pe care sunt sigură că mulți o cunoașteți:  
 
Sf. Antonie cel Mare glumea cu ucenicii săi când un om văzându-i relaxându-se astfel, s-a scandalizat. Atunci Sf. Antonie i-a spus: „Pune o săgeată în arc și întinde-i coarda”. Sf. Antonie repetă porunca. Omul îi spune: „Dacă întind coarda prea mult, mi se rupe arcul”. Atunci Sfântul îi spune: „Așa și la lucrul Domnului, dacă peste măsură vom întinde coarda cu frații, degrabă se vor frânge". 
			
		 | 
	 
	 
 Petericele sunt pline de umor stenic, un fel de "haz de necaz" de o mare finețe duhovnicească:
 Un frate a mers la un bătrân și l-a întrebat, zicând: părinte, ce voi  face, că mă supără mândria și înălțarea? Răspuns-a lui bătrânul: bine  faci, fiule, că doar tu ai făcut cerul și pământul. Aceasta auzind  fratele, s-a umilit cu inima și făcând metanie până la pământ bătrânul a  zis: iartă-mă, părinte, că nici una din acestea n-am făcut. Zis-a lui  bătrânul: dacă cel ce a făcut cerul și pământul S-a smerit pentru noi,  noi care suntem tină și țărână, pentru ce să ne înălțăm? Și așa s-a  smerit fratele de cuvintele acelui bătrân, și cu mult folos a mers la  chilia sa, smerindu-se și umilindu-se în inima lui.
Sau:
 Pe  când avva Macarie trăia în singurătate într-o colibă de la marginea unui oraș, a  fost acuzat de părinții unei tinere că abuzase de ea. Aceștia l-au legat  cu o funie de gât și l-au târât așa prin tot orașul, strigând: "Iată un  așa-zis "pustnic" care ne-a violat fata!". Drept care i-au cerut  satisfacție și plata unei pensii alimentare pentru copilul ce avea să  vie pe lume. 
 Sfântul  nicidecum n-a căutat să se dezvinovățească. A primit necinstirea din  partea lor și s-a întors în colibă. A început să lucreze de două ori mai  mult ca până atunci, împletind rogojini și coșuri,  zicându-și:  "Macarie, acum ai nevastă. Trebuie să muncești mai mult, ca s-o întreții.". În fiecare zi se prezenta acasă la tânăra fată, aducând toți  banii câștigați astfel. În schimbul lor, primea înjurături și lovituri.  Situația a ținut până în ziua când, muncită de durerile facerii, fata a  mărturisit nevinovăția călugărului, și cine-i adevăratul tată. Dar atunci Macarie a fugit în  pustiu ca să nu fie cinstit ca un sfânt.
		 
		
		
		
		
		
		
			
				__________________ 
				Prostul este dușmanul a ceea ce nu cunoaște (Ibn Arabi)
			 
		
		
		
		
		
			
				  
				
					
						Last edited by Mihailc; 26.06.2012 at 19:58:40.
					
					
				
			
		
		
		
	
	 |