[Florin-Ionut]

În prealabil postat de orfelina1

Tema mea de licenta este Umorul in discursul religios. Va vin in minte preoti/ monahi care utilizeaza umorul in predici?

Iaşi, cu mulţi ani în urmă. Era zi lucrătoare, seara l-am aşteptat pe Părintele Galeriu la o conferinţă în aula Eminescu. S-a întîmplat că Părintele a întîrziat vreo 3 ore, din cauza traficului cred, şi conferinţa a început tîrziu de tot, pe la orele 8-9 seara. Cu toţii veniserăm de la şcoală, de la lucru, frînţi de obosiţi, dar am aşteptat cu (ne)răbdare să ajungă şi să ne vorbească...

Începe conferinţa, Părintele vorbeşte vreo două ore în continuu. Era probabil vreo 11 noaptea, era şi cald în sală. E vorba despre un amfiteatru pe două etaje, plin de oameni. Toţi abia rezistam de somn, dormitam de-a dreptul. Părintele a înţeles care e atmosfera generală, ne-a văzut ochii grei şi, la un moment dat, din senin, a ridicat palmele sus în aer şi le-a lăsat să cadă greoi pe catedra din lemn masiv, producînd un bubuit de-a dreptul care ne-a făcut pe toţi să ne sară somnul şi să rîdem în cor de faza neaşteptată... Iar Părintele şi-a continuat discursul ca şi cum nimic nu s-ar fi întîmplat.