Citat:
În prealabil postat de orfelina1
Sunt la Facultatea de Stiinte ale Comunicarii. Teoria lucrarii mele este foarte bine pusa la punct, iar perspectivele din care tratez umorul nu defaimeaza in niciun fel mesajul teologic. Interventiile umoristice au foarte multe efecte si multi dintre monahii zilelor noastre stiu asta. Eu am avut nevoie de cateva nume. Vreau sa sublinize faptul ca discursul religios se refera atat la textul sacru, cat si la textul predicilor. In predica, oratorul este liber sa se foloseasca de mijloace lingvistice, care sa inlesneasca asimilarea notiunilor expuse. Si, asa cum se spunea mai sus, descretirea fruntilor poate avea acest efect. Intre timp m-am oprit la o analiza comparativa intre un monah roman si unul grec. Va multumesc pentru propuneri si tin sa va marturisesc ca, analizand discursuri accesibile, marcate de oralitate si cu insertii umoristice, am realizat de ce sfaturile acelor parinti au fost si sunt cautate de credinciosi. O asociere intre registrul colocvial si cel teologic permit apropierea credinciosului de preot.
|
Umorul relaxeaza incrancenarea reflexa in dogma.
Umorul este o supapa de siguranta pentru evitarea extremelor.
Este un indulcitor.
Insa, comunicarea savoarei mistice este esentialmente potentata de
metafora.
Metafora este arta inducerii extazului, prin revelarea calitatilor divinitatii.
Metafora (
μεταφορά -
transfer) face parte din arsenalul
lingvisticii cognitive capabila sa produca transformari sufletesti profunde in exercitiul spiritual.
Studiul metaforei, in paradigma ortodoxa, reprezinta o necesitate fundamentala pentru cei ce vor sa inteleaga felul in care este modelat sufletul crestinului.