Citat:
Īn prealabil postat de iuliu46
E intr-adevar un gest onorabil. Dar ce e mai rau este ca pe zi ce trece imi dau seama ca nu exista nici o speranta ca lucrurile sa se schimbe in bine.
|
Asta e o certitudine.
Pana acum, din ceea ce am vazut cu ochii mei (trei gasti colorate venind pe rand), schimbarile astea erau cam asa, un fel de dans: acuma suntem noi la butoane, voi stati deoparte cuminti, noi ne facem din cand in cand ca va tragem suturi, voi va faceti ca va doare, dar nu dam cu voi de pamant ca stim ca urmeaza sa veniti voi la butoane... chiar se menajau, politicos, intre ei; doar uneori se mai umfla cate un muschi dar era repede dezumflat de la nivelul imediat superior..
iar boborul, boborul statea ca prostu...
Acuma, cica scot armele pe masa, asa o fi.... dar cu boborul cum ramane? or trage intre ei si-or nimeri in noi!
Astia se scuipa intre ei, dar scuipatul cade pe noi...