Să înţeleg că lucrezi cum te învaţă Biserica, adică te rogi cum trebuie (cu gură, minte şi inimă), la Liturghie şi acasă, posteşti (trupeşte şi sufleteşte), citeşti Evanghelia şi cărţile sfinte, străduindu-te să-ţi ghidezi viaţa după ele, să le transpui în viaţă, te spovedeşti cu pocăinţă şi te împărtăşeşti, faci bine după puteri... şi cu toate astea nu vezi nimic înflorind în sufletul tău? Sau ceilalţi nu văd în tine o schimbare?

Sau nu te referi la darurile duhovniceşti (bunătatea, înţelegerea, pacea, răbdarea, înfrânarea ş.cl.)? Doreşti să capeţi puteri vindecătoare? Darurile sunt după cum le dă Domnul, nu după cum vrem noi.