Citat:
În prealabil postat de Adrianna
Multumesc de raspunsuri. Ceea ce am inteles din ele este ca putini oameni au credinta primilor crestini, putini au credinta cat un bob de mustar si anume doar anumiti credinciosi imbunatatiti iar acestia fac minuni de vindecare dar nu sunt mediatizate. Cum anume fac minunile? Prin punerea mainilor ca in pasajul citat? Imi puteti da exemple? Cunoasteti persoane astfel vindecate?
Si cum ramane atunci cu ceilalti credinciosi care nu au semnele? Pe ce baza cineva poate fi incredintat despre sine ca ar fi credincios daca nu are aceste semne iar lipsa semnelor tradeaza lipsa unei credinte macar cat un bob de mustar?
De unde s-ar deduce ca astazi credinta nu ar mai trebui urmata de semne? In alta parte Domnul Iisus a zis ca lumea aceasta va trece dar cuvantul Sau nu, deci mie imi rezulta ca pana la a doua Sa venire toate paragrafele evanghelice sunt valide, de aceea lipsa semnelor la cei mai multi (si la mine inclusiv) ma face sa imi pun intrebarea daca suntem intr-adevar pe calea cea buna, pe calea apostolilor. Vi se pare ilegitima o astfel de nedumerire?
Cat despre cartea recomandata aveti acces la ea pentru a verifica daca este comentat si pasajul care ma intereseaza la acest topic?
Multumesc!
|
Doamne ajută!
Nici în vremea Apostolilor nu aveau toți creștinii puterea de a săvârși astfel de minuni, ci existau anumite harisme (daruri excepționale dobândite de la Duhul Sfânt) care li se dădeau doar unora dintre membrii Bisericii. În special Sfinții Apostoli aveau darul facerii de minuni, dar și ei își foloseau această harismă doar după voia lui Dumnezeu, doar în măsura în care le dădea El puterea să o facă. De exemplu, în II Corinteni, Sfântul Apostol Pavel mărturisește că L-a rugat pe Dumnezeu să-i îndepărteze "un ghimpe din trup" (unii dintre exegeți cred că era vorba despre o boală cronică de ochi de care suferea Apostolul), iar Domnul i-a dat un răspuns neașteptat: "Îți este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârșește în slăbiciune" (am citat din memorie, textul se găsește la II Corinteni 11 sau 12...). Așadar, harismele nu puteau fi puse în lucrare așa, în mod magic, ci doar în comuniune cu Dumnezeu, din puterea Sa și cu un scop bine definit. Nicio minune autentică nu se săvârșește așa, de dragul poftei de senzațional, ci doar spre binele unei/unor persoane.
De ce Dumnezeu săvârșește lucrările Sale într-un mod atât de discret? De ce Hristos Dumnezeu, îndată după vindecarea slăbănogului de la scăldătoare (Ioan5), S-a pierdut în mulțime? De ce adesea le poruncea "cu asprime" celor vindecați de El să nu relateze nimănui despre modul în care s-au tămăduit? De ce oare cea mai mare minune din toate timpurile - Învierea Domnului Hristos - a fost săvârșită într-un mod atât de tainic, încât cei sceptici în credință ezită s-o menționeze în manualele de istorie? De ce?
Simplu: pentru că Dumnezeu respectă atât de mult libertatea noastră (pe care El ne-a dăruit-o din iubire), încât nu vrea ca, prin miracole evidente, să constrângă rațiunea noastră de a adera la credința în El. Dumnezeu nu ne obligă să credem și, mai mult decât atât, cum spunea părintele Steinhardt, "parcă în adins face totul ca să nu credem" (Jurnalul fericirii), pentru a nu îngrădi în vreun fel sufletul nostru liber în căutările sale.
"Pe cât de mult ne iubește Hristos, pe atât este de discret."
"Credința este un dialog, dar vocea lui Dumnezeu este aproape tăcere. Ea exercită o presiune de o delicatețe fără margini și niciodată irezistibilă." (Paul Evdokimov, Vârstele vieții spirituale)
"Știința își impune viziunea ei asupra lucrurilor văzute, verificabile și mă obligă s-o accept. Eu nu pot să neg existența unui vierme din pământ, nici a unui virus, dar pot să neg existența lui Dumnezeu." (Paul Evdokimov, VÂrstele vieții spirituale)
Domnul nostru Hristos, Viața noastră și Dătătorul libertății noastre, îi cuprinde în dragostea Sa nemărginită chiar și pe cei care-I neagă existența și nu-i constrânge să creadă prin tot felul de minuni, ci bate discret la ușa inimilor lor (cf. Apocalipsa3, 20), fiind - așa cum mărturisea meditativ Paul Evdokimov - "un Cerșetor al iubirii la poarta inimii".
De aceea, să fim și noi cerșetori ai iubirii Sale la poarta Împărăției - Biserica ortodoxă!
Slavă lui Hristos, Dumnezeul și Mântuitorul nostru, pentru toate, pentru tot ceea ce știm și pentru tot ceea ce nu știm despre iubirea Sa față de noi!