O mărturisire impresionantă pe care am remarcat-o de ceva timp.
Și cu întârziere am zis s-o pun "la inventar", pentru aducere aminte:
Citat:
În prealabil postat de zaharia_2009
Sa dai sfaturi din inima , insemneaza sa poti suferi cu adevarat alaturi de aproapele tau . Fiecare suferim in masura in care putem , in masura in care putem iubi dar sunt convis ca este mult mai mult decit pare la prima vedere . Eu nu stiu cit de instare sunt de asa ceva iar aceste cuvinte , aceste pareri ,sunt mai mult vorbe pt. neputinta mea , spuse in barba .
Imi cer iertare fata de orice frate care ar putea intelege ca ma tin de moralism . Nu ! Este o recunoastere a neputintei mele desi eu as dori sa iubesc mult , mult de tot pe toata lumea .
Dar nefiind in stare de sfaturi cu adevarat din inima , mai ales pt. asemenea momente , imi permit totusi sa ii spun sorei [] ca asemenea momente extrem de grele nu pot fi trecute /suportate decit cu Maica Domnului .
Ea este prima si grabnica ajutatoare a tuturor mamelor si bunicelor si matusilor ... care sufera si se roaga pt. pruncii lor .
Asa gindind, si chemindu-o neincetat in ajutor, uneori nici nu stim cind trece timpul si nici nu-i mai simtim toata apasarea , uitam putin cite putin din teama pe care am purtat-o cu gindul sau la capatiiul copilului iubit , uitam clipele de cumpana incercate . Ori daca nu uitam chiar , cu ajutorul Ei , de multe ori , minutele prezente ni se par mai usoare decit cele care tocmai au trecut !
|
Cu mulțumiri și lui Costel, pentru rugăciunea scurtă dar pe care eu o simt plină de pocăință** și dătătoare de speranță.
**grecismul
metanoia îmi sună un pic străin, pretențios, deși nici pocăința nu-mi este la îndemână