Referitor la viaţa duhovnicească (să-i zicem aşa), fac în primul rând ce îmi spune duhovnicul şi ce reţin din predica de la biserică. Evident, din păcate nici pe acestea nu reuşesc să le respect mereu, dar aş vrea şi mă străduiesc în acest sens. Este bine să conştientizăm că fiecare are o măsură, sau se află pe o anumită treaptă. Oare câţi respectă listele pe care le-a postat Laura? Mai ales că, aşa cum a recunscut şi ea, acestea nu sunt dogme sau canoane, ci doar nişte păreri.

Recunosc că exprimarea mea nu a fost cea mai fericită ("nu fac pentru că nu înţeleg"), dar să ne gândim practic. Să zicem că mă aflu în situaţia în care vreau să merg pe drumul lui Dumnezeu, dar nu ştiu prea bine cum. Ce fac, mă apuc să respect un asemenea îndreptar, renunţ subit la toate obiceiurile mele de până acum, nu mai fac sport, nu mai merg la teatru sau film, nu mai deschid televizorul etc. şi mă apuc de citit acatiste toată ziua, dacă pot să-mi menţin atenţia trează... Sau caut un duhovnic, mă spovedesc şi-l întreb ce să fac? Oare părintele duhovnic îmi va da astfel de liste de "aşa nu" şi "aşa da"? Sau mă va învăţa, pas cu pas, cum să merg pe drumul respectiv?

Să ştiţi că nu sunt o împătimită a sportului, spectacolului sau a televizorului. Ceea ce încerc să spun este că respectarea unor asemenea reguli ar fi bine să vină din sulfet, nu forţat, să se facă natural, pentru că ne simţim mai bine în rugăciune, să zic, decât la televizor... Dar dacă eu citesc listele respective, mi se par curioase, exagerate... cel puţin prima dată. Oare cât sunt de folositoare? Probabil depinde de la caz la caz. Dar să nu ajungem la starea de "tot tipic, tipic, tipic şi la inimă nimic".

Referitor la cel de-al doilea răspuns al dvs. - eu nu mă tem că aş putea ajunge să respect acele reguli şi "c-aş fi prea smerită", ceea ce am vrut să spun este că îmi doresc să le respect din interior şi nu mecanic, forţat.

Eu am spus doar ce cred, nu pretind că am dreptate...