Citat:
În prealabil postat de Annyta
Nu degeaba tot citesc despre dreapta socoteală ca fiind o virtute de seamă.
|
Da, corect. Dar Dumitru s-a aflat în situația de a lua o decizie în cîteva minute. S-a dat o luptă în inima lui și a luat o decizie care i s-a părut bună pe moment... După care ne-a întrebat și pe noi, ne-a angajat ca jurați la procesul conștiinței proprii, să vadă cum gîndim.
Eu nu știu ce aș fi făcut în locul tău, Dumitre. Dar acum, după ce am cîntărit problema, mi se pare că soluția cea mai bună ar fi fost să-i spui omului așa: la mine acasă nu pot să te primesc, din motive personale (pe care nu erai obligat să i le prezinți), însă hai să ne vedem în oraș, să stăm de vorbă. Și așa i-ai fi dat omului exact ceea ce i-a lipsit: un umăr pe care să-și verse oful. Ar fi fost un sacrificiu din partea ta să încerci să-i alini sufletul pierzînd o noapte de somn și nu ar fi presupus riscul de a-i arăta unde locuiești. Evident, dacă respectivul și-ar fi făcut un obicei să te sune la ore tîrzii, i-ai fi urat un sincer "noapte bună" pe viitor. :)