continuare.....

Întruparea lui Hristos este baza oricărei vieţi spirituale, căci unind ceea ce era despărţit, ea a permis comuniunea, "amestecul" dintre creat şi necreat. Această viaţă întru Hristos începe, spune el, aici pe pământ dar ea se desăvârşeşte în Împărăţia veşnică ce ne-a devenit astfel accesibilă încă de acum, în Biserică. Hristos se revărsă şi se amesteca cu fiecare din mădularele sale, prin Sfintele Taine, precum lumina care pătrunde prin ferestre într-o încăpere, şi El desăvârşeşte acolo Marea Taină a unirii sale nupţiale cu omul, introducând viaţa nemuritoare şi veşnică în trupul său muritor şi supus transformării. Cu toate acestea, prezenţa Domnului nu va deveni activa decât dacă noi "colaborăm" (sinergie), decât dacă răspundem liber darului lui Dumnezeu, nefăcând nimic altceva decât să "păzim" cu trezvie harul primit, ca o flacără aprinsă, aşteptând a doua venire a Mirelui. Viaţa spirituală a creştinului consta deci în a-şi "păzi" mădularele şi simţurile, cu care s-a unit Hristos, şi în a medita asupra cinstei pe care El ne-a făcut-o. E într-adevăr imposibil să fie atras de rău oricine a cunoscut dragostea nebună cu care ne-a iubit Hristos, până la a se da jertfa pe Cruce pentru a face din noi templul său şi propriile sale mădulare. Pentru un asemenea om, Domnul devine singurul dorit şi, după însuşirea "Spiritului lui Hristos", practicarea poruncilor lui devine uşoară. Iar când, înaintând în Sfintele Virtuţi, el va fi făcut cu totul una voinţa să şi cea a Mântuitorului, când nu va mai avea bucurie decât din ceea ce Îl bucura pe El şi nu se va întrista decât de ceea ce Îl poate întrista pe El, dragostea dumnezeiasca va deveni atunci viaţa lor comună şi îl va face părtaş la cele ale naturii dumnezeieşti a Dumnezeului-Om. Aceasta îndumnezeire, ţinta finală a destinului omenesc, Sfântul Nicolae Cabasila o vede reprezentată perfect în Maica Domnului care, prin frumuseţea sufletului său şi prin voinţa să supusă cu totul planului lui Dumnezeu, a atras Harul Sfânt pentru că Mântuitorul să se nască întrânsa.
Urmând o altă cale decât cea a Sfântului Grigore Palama, Sfântul Nicolae Cabasila, umanist prin formaţie dar isihast prin vocaţie, a ştiut să arate ca îndumnezeirea şi unirea cu Hristos constituie ţinta finală a vieţii spirituale a fiecărui Creştin, şi nu doar a călugărilor retraşi departe de lume şi de obligaţiile ei. Transfigurând elementele pozitive ale culturii umaniste a timpului său pentru a se face doctorul unui "isihasm sacramental", el ocupa, de când pomenirea sa a fost recent introdusă în calendar, locul său meritat în rândul Sfinţilor Părinţi ai Bisericii Ortodoxe (Omilii la Sărbătorile Maicii Domnului - PG 19).

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Dumnezeu sa-i miluiasca pe cei ce-au ostenit aici:
http://www.crestinortodox.ro/icoane/...ui-119803.html
http://www.calendar-ortodox.ro/