Greu, greu de găsit o cale de mijloc. Văd că majoritatea ortodocșilor de pe forum se plasează la una dintre cele două extreme:
-fie relativistă, de tip "nici toate-ale popii", precum am văzut la sophia, Fani, etc. Alegații din această categorie: prezervativul este moral licit, nu există o poruncă a postului și canoanele în general nu sunt norme, sunt îndrumări facultative.
-fie bigotă, cum se vede aici, de tip "să tragi pârț este păcat de moarte".
Nici așa, nici așa, dragilor ! Dumnezeu ne-a lăsat, fie direct, consemnate în Biblie, fie prin intermediul celor despre care a spus că cine îi ascultă pe ei, pe El Îl ascultă, niște norme clare, a căror transcendere îmbolnăvește sau ucide sufletul, luându-i oxigenul lui care e starea de grație sfințitoare primită la Botez.
Dar nici Dumnezeu, nici apostolii Săi de azi nu vor să ne sufoce în reguli care să ne facă viața un chin încorsetat. Domnul iubește și cultivă lumea, cu frumusețea ei, cu felurimea ei, cu chipurile ei diferite de a-L sluji. El voiește ca unii să urmeze cariera armelor, fiind gata să apere cetatea Lui, ca alții să își cultive trupul plămădit din țărână de mâinile Lui și pe care l-au primit în dar, ca alții să își cultive mintea, care este un dar încă și mai mare. Iată, noi știm că, înainte să ne facă pe noi, i-a făcut pe îngeri. Dar nu i-a pus pe toți în aceeași slujire, nici nu i-a alcătuit la fel, deși cu toții sunt chemați să lucreze și să Îl laude spre mai marea glorie a Lui. Cât ar fi de ciudat ca îngerii gardieni să spună despre serafimii cei cu mai multe aripi că prea cultivă zborul ! Ori serafimii să spună despre arhanghelii care excelează în virtuți militare că săbiile lor nu sunt de la Domnul ! Fiecare, acolo sus, este cu slujirea lui, într-o lume cerească atât de multicoloră ! Tot așa e și cu sfinții. Unii au grijă de una, alții de alta. Nu-i așa că ar fi ciudat ca, atunci când nu știu cum să ajut un bolnav, să mă rog Sfântului Ioan Gură de Aur, iar atunci când îmi doresc ca Dumnezeu să îmi limpezească mintea să înțeleg un pasaj biblic să mă rog Sfântului Pantelimon ? Tot așa e și pe pământ, unde nu sunt toți mitropoliți, nici toți călugări. Unii sunt chemați să Îl laude pe Domnul cu cântecul lor, alții cu arta lor plastică, alții să arunce o lumină asupra Creației prin știința lor, alții să arate performanțele trupului uman prin sportul lor, ori să Îi apere Ierusalimul prin spada lor, ca atleți ai lui Cristos.
Ce multă deosebire este între legile făcute de Dumnezeu și legile făcute de oameni ! Le recunoaștem ușor unele de altele: legile lui Dumnezeu sunt puține, sunt scurte, sunt simple, oricine le poate înțelege. Și oricine le poate respecta cu un foarte mic efort. De ce să ridicați garduri raiului, acolo unde Dumnezeu nu le-a pus. Pe gardul iadului scrie: "lăsați orice speranță, voi ce intrați aici!", dar pe gardul raiului nu scrie: "lăsați orice speranță, nimeni nu poate intra aici!". Dacă în perioada vechiului Testament omul era amenințat mai mult de idolatrie și nimic nu-L mânia pe Domnul ca acest păcat, vedem că în Noul Testament omul e amenințat de fariseism mai mult decât orice, până acolo încât Blândul Isus vituperează și trece la registrul ocărilor vorbind cu fariseii. Să nu ajungem și noi să credem că mântuirea stă în numărul de catisme spuse dimineața, nici că un creștin care nu face sport este un creștin mai aproape de Dumnezeu !
|