si mie mi-e teama pentru ce va urma ,in sfarsit e greu sa fii un parinte bun,de fapt bun e acela care stie sa-i faca pe copii sa-l iubeasca pr Dumnezeu..desi ii lauda atat de mult..ziua ii suprasolicit alerg pe afara incat seara sunt franti de oboseala si cand spunem impreuna o rugaciune ii vad cum incep sa se strambe plictisiti,obositi ..asa incat ma declar invinsa.Nu stiu cum sa-i fac sa-si doreasca sa-i vorbeasca lui Dumnezeu(asta pt.ca nu le explic prea multe..ma limitez in a le citi povesti..cand lor le trebuie altfel de povesti cu talc,poate Biblia pentru copii..)Oricum e greu sa fii parinte,sper ca nu ati inteles ca eu am descoperit secretul succesului!Cozia ai dreptate pe masura ce ei cresc cresc si grijile si problemele.Nu ma speriati nu am experienta cu adolescentii!doar am citit cate ceva referitor la acesta varsta ingrata...si ma trec toate spaimele.As arunca si eu televizorul dar nu ma lasa sotul ca el se mai uita la stiri.El mi-ar arunca mie calculatorul,desi mai arunca si el cate un ochi critic pe forum sau scrie pe mess.Oricum nu suntem hotarati..e doar un gand..fireste un gand bun si ca orice gand bun sa nu staruie sa nu se transforme in fapta vine vicleanul si sopteste in ureche:da,dar aveti nevoie de ele,va foloseste ,printati materiale,corespondati cu prietenii....OFFFFF!off,maimai.
|