Am remarcat adeseori ca inevitabilele ciocniri de idei se poarta in zona (o sa spun acum asa cu o formula de proba) incipienta a invatarii. Spun invatare si includ aici, cu acest termen generic, orice roada a harului in noi, inclusiv alesele virtuti, de infloresc cumva. Caci nimic nu e pe pamant care sa nu fie invatare! Nici harul nu lucreaza mecanic in om, nu lucreaza fortat, ca omu nu-i robot, nu-i decorticat, nu-i lobotom. Harul, asta imi e clar, lucreaza in insasi manifestarea de viata. Ori, la fiinta umana, fapta de viata (gandul, emotia, cuvantul, gestul, toate cele) este rod al invatarii, cu miile si enigmaticele ei forme.
Revin acu sa zic ce voiam: invatam de sus in jos (top-down) sau de jos in sus (din cercare).
Uite, citeste omu un cuvant intr-o carte de teologie, ii pica o fisa, se bucura, intelege cate ceva si...hopa repejor pe forum si tranteste o postare entuziasta. E valabil si pentru Biblie (si cam asta fac sectarii, dar si noi astia, ortodocsii, laudarosi): iau de sus in jos, de la conducatorul lor, tot felul de invataturi, de interpretari, de talcuiri, de sofisticarii, de critici, toate inteligente si istete, cu argumente, cu corelatii, uneori savante de-a dreptul, extraordinar de documentate (cum faceau de altfel iudeii in lectiile lor de Sola Scriptura, caci morbul acesta al intelectualismului e foarte vechi, nu-i doar np). Scolastica asa s-a dezvoltat de a sufocat toata viata crestina, intr-o vreme, de era sa ne omoare de tot.
DAR PE ACEASTA CALE SE DISTINGE DOAR ZAREA PROBLEMEI, are loc o initiere, o orientare mintala minimala, o inflacarare emotionala trecatoare, o banuiala duhovniceasca, o itire, o ridicare de zori, o strafulgerare de banuiala. Cuvantul BIbliei ramane departe, necunoscut in miez, incaccesibil foarte.
Si tocmai in zona asta, din cauza subiectivitatii intelesurilor fiecaruia, ca mintea e laborator cu mii de culoare si intortochieri personale, subiective, tocmai in zona aceasta a invatarii partiale prin Top-Down intervin neintelegeri si dispute. Forumul nostru e o imensa dovada.

Exista insa si ailalta invatare: din cercare, din experienta asumata in mod mai mereu foarte dureros a continuturilor vietii. Un exemplu: naste femeia, are dureri cum numai femeile care au nascut au cunostinta, apoi citeste in Scriptura cuvantul lui Dumnezeu catre Eva... Asa e, e adevarat! Zice femeia proaspat mamica. Iata alt soi de invatare, de intelegere, al mai pretios! Asta e deja Scriptura traita, vie.
Aici, in zona acestui tip de invatare, hopa! Nu prea mai intalnim divergente de idei, certuri, argumente intelectuale istete. A pierit toata scolastica! Toate mamicile care au nascut macar o data se vor intelege din priviri in felul cel mai complet posibil: da, soro, da, doare tare... (mi se umezesc ochii acum, caci am asistat la astfel de scene de cateva ori si mi-au dat lacrimile si atunci ... si acum...).

Vedeti asadar, de am fi cunoscatori din cercare ai celor mai elementare lucruri duhovnicesti, de am avea experienta traita a durerii ascezei si a bucuriilor in care consta rasplatirea lu Dumnezeu pentru atletii Sai, atunci nu ar mai fi atatea neintelegeri si neintelesuri intre noi. Dar iata, pare-mi-se ca nu prea avem decat lecturi si lecturi si lecturi... De sus in jos, din scaunul trufiei mele intelectuale, catre scaunul trufiei tale intelectuale... Ne cam ciocnim scaunelele de pigmei ori copii de gradi ai invatarii Invataturii... Si ies scantei, desigur, cum de nu... Ca scaunelele mintii noastre sunt de fier! Impetrirea e si la cap, nu doar la inima. Zic bine?