am lucrat o perioada ptr o fundatie; de fapt era voluntariat.
Am facut impreuna cu niste prieteni ceva actiuni,dar nu am cerut nimic de la nimeni.
Apoi s-a intamplat ceva.Am inceput sa primesc o multime de telefoane, sa ma intalnesc cu o multime de oameni, care voiau sa ajute: dadea fie bani, fie hainute(lenjerii de patut, costumase de fas, bluzite de firma, rochite de dantela)- spalate, mirosind a lenor si frumos impachetate. Ca sa nu mai vorbim de jucarii de plus, carucioare, patuturi, vesela, alimente etc.
Plus tinere, si nu numai care doreau sa fie voluntare la astfel de copilasi saraci.
Abia atunci mi s-a spulberat prejudecata ca oamenii sunt rai, egoisti si ca nu dau decat zdrente. Nu zic ca nu sunt si oameni din astia, darnu toti!
Am ramas coplesita de cat de multi oameni buni exista si sunt dornici sa ajute dezinteresat, doar din bucuria de a fi de ajutor.
__________________
Cred, Doamne, ajuta necredintei mele!
|