Despre minciuna
"Este nevoie de multa trezvie, ca sa nu fim furati de minciuna. Caci nici unul nu s-a unit cu Dumnezeu, mintind. Pentru ca minciuna este straina lui Dumnezeu. Caci s-a scris: "Minciuna este de la cel viclean"; si iarasi "acela e mincinos si tatal minciunii" (Ioan 8, 44). Iata ca numeste tata al minciunii pe diavol. Iar Adevarul este Dumnezeu. Caci el insusi zice: "Eu sunt Calea, Adevarul si Viata" (Ioan 14,6)
Dar sunt trei feluri de minciuna. Este cel ce minte in cuget, este cel ce minte in cuvant si mai este cel ce minte cu insasi viata lui.
Cel ce minte in cuget este cel ce primeste banuielile. De vede acesta pe cineva graind cu fratele lui, banuieste si zice: "De mine vorbesc" Si daca aceia intrerup convorbirea banuieste iarasi ca pentru el au intrerupt-o.
Iar cel ce minte in cuvant este, de pilda, cel ce se leneveste sa se scoale la priveghere si, in loc sa zica: "Iarta-ma, ca m-am lenevit sa ma scol", zice: "Aveam fierbinteli, aveam ameteli si nu am putut sa ma scol, n-am avut putere". Si spune zece cuvinte mincinoase, ca sa nu puna metanie si sa se smereasca.
Cu viata sa minte, de pilda, cineva cand, neinfranat fiind, fatareste infranarea, sau lacom fiind, vorbeste despre milostenie si lauda mila, sau mandru fiind, lauda smerita cugetare, sau neiubind virtutea, o lauda si o admira." - Ava Dorotei
|