Citat:
În prealabil postat de Doriana
Ce spuneti aici este foarte adanc. Intr-adevar, cine se chinuie sa se mantuiasca nu a ajuns inca mantuit. Insa exista pericolul celeilalte extreme, de a nu mai face nimic zicand ca Domnul face totul, iar noi avem doar credinta, riscand sa ne autoamagim.
|
Pericolul de care vorbiti exista atunci cind credem ca totul depinde de noi. Cind stim ca totul depinde de Dumnezeu, iar noi avem rolul de a spune mereu "fie mie dupa cuvintul Tau", efortul nostru se indreapta in a analiza unde trebuia sa spun "da" si nu am spus si in incercarea de a ma corecta pe viitor. Iar Domnul nostru este infinit de milostiv si imi va acorda iertarea pentru greselile facute!
Un calugar spunea ca nu lucrarile il sfintesc pe om ci omul sfinteste lucrarile. Iar o lucrare este sfinta daca izvorazte dintr-un spirit abandonat Domnului. Exact ca si sfintul Pavel: degeaba imi impart averea saracilor daca nu am dragoste (adica daca nu fac lucrarea pentru slava si gloria DOmnului meu, nu pentru alt scop).
Cu alte cuvinte, poate ca imi doresc sa fiu asemenea unui sihastru sau a nu stiu carui sfint. Dar asta nu e decit vointa mea. Instrumentele de a deveni sfinta se afla in jurul meu, Domnul nostru mi le-a pus la dispozitie: oamenii cu care relationez cu calitatile si imperfectiunile lor, fabrica in care lucrez, cartile pe care le citesc si cel mai important, preotii si sacramentele pe care Biserica si Domnul nostru mi le pun la dispozitie pentru a ma mantui.
Deci, asa cum ne invata multi din sfintii nostri (si am fost bucuroasa sa aud acest lucru si intr-o predica) sfintenia este posibila si toti sintem chemati sa fim sfinti. Iar drumul spre sfintenie il putem incepe acum, exact in acest moment.