[delia31]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Ei bine, poate cel mai tipic lucru pentru evrei este târguiala. Acest aspect al geniului grec este unul dintre deliciile citirii Vechiului Testament. Când târguiala e între oameni, e materie comună: toţi o practicăm. Dar, trebuie să fii evreu şi trebuie să crezi cu tărie într-un dumnezeu personal, ca să te târguieşti cu Dumnezeu.

Din cat imi amintesc pe moment, cred ca cea mai celebra negociere relatata in Scriptura si in acelasi timp, model tipic de targuiala evreiasca, e cea in care Avraam „duce tratative” cu Dumnezeu pentru cei din Sodoma si Gomora.

”Şi apropiindu-se Avraam, a zis: "Pierde-vei, oare, pe cel drept ca şi pe cel păcătos, încât să se întâmple celui drept ce se întâmplă celui nelegiuit?

Poate în cetatea aceea să fie cincizeci de drepţi: pierde-i-vei, oare, şi nu vei cruţa tot locul acela pentru cei cincizeci de drepţi, de se vor afla în cetate?

Nu se poate ca Tu să faci una ca asta şi să pierzi pe cel drept ca şi pe cel fără de lege şi să se întâmple celui drept ce se întâmplă celui necredincios! Departe de Tine una ca asta! Judecătorul a tot pământul va face, oare, nedreptate?"

Zis-a Domnul: "De se vor găsi în cetatea Sodomei cincizeci de drepţi, voi cruţa pentru ei toată cetatea şi tot locul acela".

Şi răspunzând Avraam, a zis: "Iată, cutez să vorbesc Stăpânului meu, eu, care sunt pulbere şi cenuşă.

Poate că lipsesc cinci din cincizeci de drepţi; poate să fie numai patruzeci şi cinci; pentru lipsa a cinci pierde-vei, oare, toată cetatea?" Zis-a Domnul: "Nu o voi pierde de voi găsi acolo patruzeci şi cinci de drepţi".

Şi a adăugat Avraam să grăiască Domnului şi a zis: "Dar de se vor găsi acolo numai patruzeci de drepţi?" Şi Domnul a zis: "Nu o voi pierde pentru cei patruzeci!"

Şi a zis iarăşi Avraam: "Să nu Se mânie Stăpânul meu de voi mai grăi: Dar de se vor găsi acolo numai treizeci de drepţi?" Zis-a Domnul: "Nu o voi pierde de voi găsi acolo treizeci".

Şi a zis Avraam: "Iată, mai cutez să vorbesc Stăpânului meu! Poate că se vor găsi acolo numai douăzeci de drepţi". Răspuns-a Domnul: "Nu o voi pierde pentru cei douăzeci".

Şi a mai zis Avraam: "Să nu se mânie Stăpânul meu de voi mai grăi încă o dată: Dar de se vor găsi acolo numai zece drepţi?" Iar Domnul i-a zis: "Pentru cei zece nu o voi pierde".

Şi terminând Domnul de a mai grăi cu Avraam, S-a dus, iar Avraam s-a întors la locul său.”



Iata mai jos ce zice pr. Steinhardt (el insusi evreu), in „Daruind vei dobandi”, despre acest episod in care Avraam si Dumnezeu „se tocmesc de parca ar fi doi cumetri la umbra nucului din fundul gradinii”. Ajung ei la invoiala, dar din pacate la ce bun? Cei din Sodoma si Gomora nu stiu de ea. Habar n-au ca ei sunt subiectul principal de discutie pe ordinea de zi a negocierilor.


„Părintele nostru Avraam, milostivnicul, pentru a fi îndrăznit să stea la tocmeală cu Dumnezeu şi să nu se fi ruşinat să tot stăruie, iata, scena relatată la capitolul 18 al cărţii Facerii, versetele 23-33, e poate cea mai emoţionantă din întreg Vechiul Testament.
Când Dumnezeu i-a vorbit lui Moise erau tunete şi fulgere şi nor des şi sunet de trâmbiţe foarte puternic. Iar când i-a vorbit lui Ilie a fost adiere de vânt lin.

Cu Avraam însă pare a se tăifasui.
S-ar zice că-s doi cumetri, cu paharele pe masa din faţa lor, la umbra nucului din fundul grădinii şi că le este voia a nu pripi încheierea târguielii.

Poate că în cetatea aceea să fie cincizeci de drepţi… poate să fie numai patruzeci şi cinci… poate să fie numai patruzeci… poate numai zece….

E în acest descrescendo numeric, de fapt un admirabil şi uimitor de îndrăzneţ crescendo de milă şi de iubire de semeni şi îngăduinţă pentru păcătoşenia omului.
E atîta curaj, atîta neosteneală şi tenacitate şi putere stăruitoare încât cititorul textului nu poate să nu resimtă mândria de a fi şi el om, umplându-i-se totodată ochii de lacrimile sfintei bucurii. Şi nu-i deloc exclus să-i sune în minte cuvintele rostite în zilele noastre de Raymond Aron: „în prezenţa măreţiei mă înfior cu respect”.

Învoiala se încheie în dreptul digitului zece. Dar la ce bun? Cei din Sodoma şi Gomora nu ştiu de ea, după cum nici flegmaticilor trecători de pe dealul Căpăţânii nu le dă prin gând că Răstignitul acela pentru ei se chinuieşte.”