View Single Post
  #65  
Vechi 02.06.2012, 12:33:11
antiecumenism antiecumenism is offline
Banned
 
Data înregistrării: 07.08.2006
Locație: ROMANIA,jud. Brasov
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.218
Implicit

Numai Ortodoxia este adevărata Biserică

„Intrați prin poarta cea strîmtă, că largă este poarta și lată este calea care duce la pieire și mulți sunt cei care o află. Și strîmtă este poarta și îngustă este calea care duce la viață și puțini sunt care o află. Feriți-vă de proorocii mincinoși, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori. După roadele lor îi veți cunoaște.” (Matei 7:13-16) „Sunt unii care vă tulbură și voiesc să schimbe Evanghelia lui Hristos, dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decît aceea pe care v-am vestit-o – să fie anatema!” (Galateni 1:7-8) „Iubiților, nu dați crezare oricărui duh, ci cercați duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulți prooroci mincinoși au ieșit în lume. În aceasta să cunoașteți duhul lui Dumnezeu: orice duh care mărturisește că Iisus Hristos a venit în trup, este de la Dumnezeu. Și orice duh, care nu mărturisește pe Iisus Hristos, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui antihrist, despre care ați auzit că vine și acum este chiar în lume.” (I Ioan 4:1-3)
Nimic nu-i lipsește Ortodoxiei de a fi Biserică -una, sfîntă, sobornicească și apostolească -, iar dacă se bucură de „toată darea cea bună și tot darul desăvîrșit”, ce daruri mai poate cîștiga prin alianțele și unirile ecumeniste? Menirea de căpătîi a Bisericii este ca rămînînd întru Hristos să mîntuiască sufletele ce cred drept în Hristos, iar pe cei din afara turmei să-i aducă la cunoașterea adevărului.
Pentru cei care vor să intre în Biserica cea Una, Sfinții Părinți le arată singura cale mîntuitoare: lepădarea eresului, botez, mirungere, cuminecare și ascultare desăvîrșită de Ortodoxie. Iar cei care se cred drepți în Biserică, să ia aminte de nu s-au depărtat de predaniile sfinților, de nu s-au îndulcit cu înnoitoare eresuri apusene și au lăsat porțile deschise lupilor mîncători de suflete.
De ceva timp încoace, sufletele cele binecredincioase ale Bisericii Ortodoxe Române sunt supuse la o grea încercare duhovnicească, prin ademenirea către așa-numitele manifestări de „apropiere” urmată de rugăciuni pentru „unitatea în credință”, o perfidă chemare la trădarea Ortodoxiei și a lui Hristos, ce se face auzită mereu la fiecare sfîrșit al lunii ianuarie.
Timp de șapte zile se desfășoară pe tot cuprinsul țării o mișcare ce se dorește a fi harismatică prin țelul pe care și-l impune: unirea Bisericii Ortodoxe cu „frații” catolici și protestanți. În toată această perioadă se fac solemne procesiuni de stradă la care se îmbulzesc cei amăgiți de duhul „unității în diversitate”, se fac alternativ slujbe cu ectenii și rugăciuni în bisericile ortodoxe, apoi în lăcașurile catolice și protestante, încheiate cu predici ținute ori de eretici între ortodocși ori de preoții ortodocși între eretici.
Dar cît de iubite de Hristos sunt asemenea atitudini vom arăta prin însăși cuvintele Sfinților Părinți ai Bisericii, singurii neînșelați și cu adevărat mărturisitori ai adevăratei credințe.
De-a lungul celor două mii de ani de existență, numai Credința Ortodoxă a păstrat neschimbată învățătura lui Hristos lăsată Apostolilor precum neschimbată a păstrat și Sfînta Predanie a Sfinților Părinți. Doar Biserica Ortodoxă se ocîrmuiește după cele Șapte Soboare A-Toată-Lumea, numai Biserica Ortodoxă păstrează neschimbate scrierile Sfinților Părinți, doar în Biserica Ortodoxă se țin slujbele primelor veacuri. Și pentru aceasta numai în Biserica Ortodoxă găsim toate Tainele cele Sfinte și dumnezeiești trebuincioase mîntuirii sufletelor noastre. Numai Biserica Ortodoxă a biruit veacurile neatinsă, nepătată și neîntinată, doar Biserica Ortodoxă a dăruit lumii sfinți, sfințenie și sfinte moaște, numai Biserica Ortodoxă va fi singura ce va purta război împotriva „bisericilor” ce vor încerca să o uzurpe.
Drept aceea, doar noi credincioșii ortodocși mărturisim despre Biserică în Crez ca fiind: „Una, Sfîntă, Sobornicească și Apostolească”. Precum un singur crez este, tot așa doar o singură Biserică viază, al cărei cap este Domnul nostru Iisus Hristos. Nu pomenim în crez două Biserici, doi hristoși, două botezuri pentru că avem – ca și Sfinții Apostoli – un Domn, o Credință, un Botez – cel ortodox. Toată învățătura și predania Bisericii stă și se mărturisește în Crezul Ortodox, crez pe care nu se-ncumetă să-l rostească nimeni din cei ce aparțin altor „creștinisme” adunați de-a valma cu prilejul săptămînii pentru „rugăciune și unitate.”
Rugăciune către cine și unire în ce?
Spre lămurirea acestor vremuri de ispită, Sfîntul Apostol Pavel (+64) dorind ca ucenicii săi în Hristos – creștinii, să fie păziți de comuniunea cu necredincioșii vreunor secte și confesiuni, ne îndeamnă: „Nu vă înjugați la jug străin cu cei necredincioși, căci ce însoțire are dreptatea cu fărădelegea, sau ce împărtășire are lumina cu întunericul, și ce învoire este între Hristos și Veliar, sau ce parte are un credincios cu un necredincios? (2 Corinteni 6:14, 15). Ei mărturisesc că-l cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele lor Îl tăgăduiesc (Tit 1:16). De omul eretic, după întîia și a doua mustrare, depărtează-te, știind că unul ca acesta s-a abătut și a căzut în păcat, fiind singur de el însuși osîndit! (Tit 3:10, 11). Nu vă lăsați înșelați! Însoțirile rele strică obiceiurile bune!” (1 Corinteni 15:33) .
Din păcate, sectele protestante și romano-catolicii nu-și dau seama că Biserica lui Hristos există deja, și ei ființează în afara ei. Protestantismul și catolicismul nu sunt Biserică! Pentru ca o adunare să poată fi ceea ce Sfinții numesc Biserică este nevoie ca aceasta să păstreze întreagă, neschimbată și ferită de orice „înnoire” toată învățătura de credință, precum au primit-o de la Apostoli Sfinții Părinți ai celor Șapte Soboare. Însă toți Apostolii, Mucenicii și Sfinții ne-au lăsat pecetluit cu sîngele lor o singură, adevărată și dreaptă credință întru o singură, adevărată și dreaptă Biserică – „Biserica Ortodoxă”, adică drept-credincioasă.
Prin anatemizarea catolicismului la anul 1054 s-a pecetluit ruperea papilor apuseni de învățăturile curate ale Sfinților Apostoli. Atunci Biserica Ortodoxă și-a arătat dragostea față de adevărul învățăturilor lui Hristos, tăind după dreptate de pe trupul lui Hristos mlădițele eretice, netemîndu-se niciodată de „replica” puterilor politice și șantajele economice sau militare ale Apusului. Ereticii, fie ei monahi, preoți sau arhierei, trebuie să se teamă de dreptatea Bisericii, și nu Biserica să se înfricoșeze sau să-și împuțineze învățătura de frica sau amenințările mai-marilor veacului. Cine primește neschimbată învățătura celor Șapte Soboare, rămîne în Biserică; dar cine se îndoiește de această învățătură, fie și de o mică parte din ea, nu mai este ortodox. Fie el ierarh sau preot, călugăr sau laic, cel care nesocotește, împuținează sau se îndoiește de adevărul Sfintelor Sinoade, acela se îndoiește de adevărul Ortodoxiei, se îndoiește de Însuși Hristos.

Iar dacă mai este cineva care pune la îndoială adevăratul rol al catolicismului în România, a se vedea în Ardeal șantajele politice și sutele de procese pe rol intentate de către greco-catolici parohiilor și mănăstirilor ortodoxe (ridicate dinainte de 1700) în vederea retrocedării – de neînchipuit, nu?! – pe baza unor semnături luate sub tortură de la ortodocși în timpul cotropirii austro-ungare. Și la puțină depărtare, către răsărit, aceiași catolici se sărută și se îmbrățișează, se roagă și slujesc cu ierarhii ortodocși din Moldova. Iată cîteva din miile de fețe ale ecumenismului și marea amăgire a ecumeniștilor ortodocși.
Și istoria a arătat cum erezia numai erezie poate zămisli, cînd începînd cu veacul al XVI-lea, protestanții s-au ridicat împotriva abuzurilor papale și a mincinoaselor învățături catolice, ridicîndu-și noi învățături și „contra-biserici” pe noi hule împotriva Maicii Domnului, a Sfinților și a sfintelor icoane, a sfintei cruci, negînd totodată și învățătura cea sfîntă a Ortodoxiei lui Hristos.
Mărturisire sau apostazie
Biserica este Una și Unul Sfînt este Capul ei, și nimeni niciodată nu va putea alcătui o altă „Biserică” decît cea lăsată de Hristos Sfinților Părinți. Tocmai această provocare ne-o aruncă celelalte „credințe creștine” – o nouă predanie, alte învățături, un nou dumnezeu – care caută să ne dezrădăcineze din Ortodoxie, să ne dezbine Neamul, să ne euro-înglobeze.
Ereticii niciodată nu se vor întoarce la Biserică dacă îi întărim în convingerea că și ei au biserică și sfinte taine, prin participarea noastră la rugăciunile în comun cu catolicii și protestanții. Limpede trebuie să fie pentru oricare dintre ortodocșii – ierarhi, preoți, călugări, teologi sau mireni – ce se pleacă spre comuniunea cu ereticii, că se leapădă pe față de Trupul cel Viu al Bisericii lui Hristos, fapt pentru care aceștia se vor judeca laolaltă cu ereticii alături de care s-au rugat și împărtășit, dar mai ales se vor osîndi pentru sminteala ce o arată celor neîntăriți în credință.
Reply With Quote