Nu știu dacă cele ce fac sunt sau nu bune dar mă străduiesc și pun sufelt în orice fac, în mod deosebit pentru biserică. Uneori primesc laude și în sufeltul meu mă bucur deși fără ajutorul lui Dumnezeu nimic nu ar ieși bine. Multe lucruri le fac împreună cu alte persoane care însă nu sunt lăudate și de aceia suferă. Sunt convinsă că eu mi-am luat plata pentru cele lucrate iar persaona care nu a primit vorbe bune va avea parte de răsplată mult mai mare. Și totuși... de ce ne bucurăm atât de mult când cineva ne apreciază strădania
și suferim sau ne rode invidia când suntem tratați de parcă nu am exista (nu suntem băgați în seamă)?
|