[osutafaraunu]

În prealabil postat de Illuminatu

Este imposibil sa nu observi urmarea fireasca a vierii in duh dupa ce a fos omorat in trup.

Cele două "acţiuni" aparent succesive de care vorbeam eu sunt moartea şi propovăduirea, nu omorârea şi Învierea. Întrebarea mea era: de unde deduci că moartea şi propovăduirea sunt succesive? Doar pentru că aşa sunt aranjate în frază?

În prealabil postat de Illuminatu

Tocmai aici imi persista inca curiozitatea cum dreptii vechiului testament, in conceptie adventista, sunt mantuiti inaintea Mortii si Invierii lui Hristos?
Nu exista riscul sa relativizam aceste evenimente si sa atribuim harul lor mantuitor inainte ca acestea sa aiba loc?
Aici eu cred ca trebuie sa ai o foarte mare grija!!!

Curiozitatea ta nu ţi-o pot satisface aici că ne-am depărta prea mult de subiect. Mult mai relevant pentru subiectul nostru (respectiv "argumentul" tău cu "scoaterea din Iad" înainte de Înviere) este faptul că "atribui harul mântuitor înainte ca acesta să aibă loc" pentru toţi drepţii VT. Cum putea Hristos să-i scoată din Iad înainte de evenimentul central şi cel mai important-Învierea- din perspectiva teologiei ortodoxe? În virtutea cărui act? ←Aici cu adevărat trebuie să ai mare grijă ce răspunzi, căci este o întrebare extrem de periculoasă. Doamna care-mi răspunde indirect şi acceptă doar întrebările aprobate de ea, va lua iarăşi foc; ori că-mi răspunzi, ori că-mi eviţi întrebarea.

În prealabil postat de Illuminatu

Mantuirea celor 8 din arca inseamna aici izbavirea lor din potop, salvarea vietilor lor de la moartea potopului, prin credinta. Care sunt sigur ca li s-a considerat ca neprihanire.
Dar nicidecum mantuirea lor absoluta din moarte

N-am spus asta. Am spus că ideea mântuirii prin Învierea lui Hristos este exemplificată prin metafora celor 8 şi a botezului în versetele imediat următoare:

"Care fuseseră neascultătoare altădată, când îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu aştepta, în zilele lui Noe, şi se pregătea corabia în care puţine suflete, adică opt, s-au mântuit prin apă. Iar această mântuire prin apă închipuia botezul, care vă mântuieşte astăzi şi pe voi, nu ca ştergere a necurăţiei trupului, ci ca deschiderea cugetului bun către Dumnezeu, prin învierea lui Iisus Hristos,"(1 Petru 3,20.21 - versiunea Sinodală)

În prealabil postat de Illuminatu

Atunci ce rost mai are miscarea adventista pentru sanatate, daca oricum si cel care mananca colesteroliceste are zilele "numarate"?

Păi nu crezi că "numărarea" zilelor noastre e determinată şi de modul cum răspundem principiilor divine? Adventiştii nu cred în predestinare absolută, ci în preştiinţa lui Dumnezeu.

În prealabil postat de Illuminatu

Exista, totusi, o diferenta intre moartea accidentala - in cazul nostru, prin potop - si moartea naturala, plina de zile, cu timp suficient sa constientizezi maretia si mila lui Dumnezeu.
Cei care au murit in potop vor putea indrazni sa se apere la judecata invocand motivul ca nu le-a fost lasat timp suficient - adica pana la moartea lor naturala - sa se pocaiasca.

Dacă nici 120 de ani nu înseamnă "timp suficient" pentru pocăinţă, nu mai ştiu ce să zic...

Argumentul tău rămâne în continuare "foarte subţire". De ce doar antediluvienii au fost aleşi pentru a li se propovădui? Îmi vine în minte un alt exemplu similar (probabil sunt mai multe de acest fel): oamenii din Sodoma şi Gomora. Lor de ce nu li s-a propovăduit "în Iad"?

În prealabil postat de Illuminatu

Nu exista nici un centru de greutate, nu este Moartea Mantuitorului mai importanta decat Invierea Sa si invers.

Mulţumesc, o să reţin ideea pentru discuţia despre "sfinţirea duminicii".