Citat:
În prealabil postat de osutafaraunu
OK, acum va trebui să explicați acelorași " ceilalți", ce înseamnă arhaismul " întru", conform limbii literare române actuale, căci contemporanii mei trăiesc așa.. din întâmplare în sec.XXI  |
Ceilalti carora m-am adresat, banuiesc ca nu au nevoie de traducere ca sa priceapa ce a spus Mitropolitul Bartolomeu prin prepozitia „intru” din expresia „ și s'a făcut omul întru suflet viu”.
Notele de subsol pe care le-am indicat sunt suficient de clare. Am dat si un link catre un Lexicon ebraic-grecesc care explica exact semantica particulei εἰς (eis).
Un adventist aflat in fata unei asemenea evidente incontestabile, are doar doua variante: fie s-o accepte si sa recunoasca oficial ca a persistat obsesiv in eroare, fie sa lupte impotriva ei si mai abitir.
Dupa cum va cunosc, cred ca stiu ce varianta ati alege.
E cat se poate de limpede ca acest „ εἰς (eis)” e prepozitie si inseamna ”in, intru” .
Nu e articol nehotarat „un” asa cum incearca contemporanii nostri adventisti sa izbeasca obsesiv cu piciorul si in gramatica limbii grecesti.
Ca asta nu va convine dvs. adventistilor postmodernisti ai secolului XXI, e strict problema voastra.
Un ortodox intelege din intreg contextul si metatextul din Facere 2, 7 ca atunci cand Dumnezeu a suflat asupra trupului creat din țărână suflarea Lui de Viata, aceasta suflare a lui Dumnezeu, fiind transcendenta, necorporala, necircumscrisa vreunei ingradiri spatio-temporale, a invaluit, a invesmantat trupul creat din tarana
atat pe dinauntru,
cat si pe dinafara .
Asta inseamna prepozitia „eis” in limba ortodoxa greceasca, tradusa prin „intru” in limba ortodoxa romana. Si pe dinauntru si pe dinafara trupului creat din materie.
Suflarea de viata a fost absorbita si inlauntrul trupului material de unde iradiaza, dar in acelasi timp, il si invaluie in exterior. Astfel ca materia si nemateria care il alcatuiesc pe om se impletesc intr-o simbioza tainica. Materia e patrunsa osmotic de nematerie, tarana trupului e impregnata in fiecare atom cu suflarea Datatorului de Viata. Iar aceasta suflare atribuita cuiva anume, e in permanenta legatura cu Cel care a suflat-o, chiar si dupa ce materia se desface de nematerie. Partea ei cea mai profunda e de fapt constiinta omului, pe care nimeni nu si-o poate nega. Doar sfida si perverti.
Da, parca am mai zis toate astea de vreo ensphe ori. Cine are ochi de vazut, sa-i foloseasca!