[myself00]

Condac 11

Prin lanţul de gheaţă al veacurilor simt suflul fierbinte al Dumnezeirii Tale şi dragostea Ta de oameni. Tu eşti aproape! Sorocul vremurilor se apropie! Văd Crucea Ta! Ai îndurat-o pentru mine! În pulbere se aşterne duhul meu înaintea Sfintei Cruci. Aici e biruinţa iubirii, a mântuirii, şi nu încetează în veci lauda: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Icos 11

Fericit cel care va cina în Împărăţia Ta, însă Tu m-ai împărtăşit încă de pe Pământ cu această fericire, de fiecare dată când mi-ai întins cu dreapta Ta Dumnezeiască Sfântul Tău Trup şi Sânge, iar eu mult păcătosul, am primit Sfintele Taine şi am simţit iubirea Ta cea negrăită şi mai presus de fire.
Slavă Ţie pentru puterea Harului Tău cel necuprins şi de viaţă facător!
Slavă Ţie Celui ce ai înălţat Sfânta Biserică a Ta, ca adăpost a lumii ostenite!
Slavă Ţie Celui ce ne-ai născut a doua oară prin apele de viaţă făcătoare ale Sfântului Botez!
Slavă Ţie că Tu întorci celor care se pocăiesc, neprihănirea crinilor!
Slavă Ţie adânc nesecat al iertării!
Slavă Ţie pentru paharul vieţii şi pentru pâinea bucuriei veşnice!
Slavă Ţie Celui ce ne-ai ridicat spre Cer!
Slavă Ţie Doamne Dumnezeule, în veci!

Condac 12

De multe ori am privit cum se răsfrângea Slava Ta pe chipurile celor răposaţi. Cum străluceau de nepământească frumuseţe şi bucurie! Cât de nematerialnice păreau trăsăturile lor! Cu adevărat era praznicul fericirii şi al odihnei în sfârşit atinse! Tăcerea lor striga spre Tine. În ceasul sfârşitului luminează şi sufletul meu, cel care strigă: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Icos 12

Ce înseamnă laudele mele înaintea Ta! Eu nu am auzit cântarea Heruvimilor! Aceasta este partea sufletelor înalte, dar ştiu cum Te slăveşte firea. Am privit iarna cum, sub tăcerea lunii, întreg Pământul Îţi aduce tihnită rugăciune, înveşmântat în haina albă strălucind de nestematele zăpezii. Am văzut cum se bucură de Tine Soarele care răsare. Am auzit corurile păsărilor slavoslovind, cum foşnesc codrii, cântă vânturile şi apele susură cu taină despre Tine, cum Te propovăduiesc cetele luminătorilor prin mişcarea pe care le-ai
rânduit-o, cuînţelepciune, pe nesfârşitele întinderi. Ce e lauda mea! Firea este ascultătoare, iar eu nu sunt! Atâta cât trăiesc şi văd dragostea Ta, râvnesc să-Ţi mulţumesc, să mă rog Ţie şi să strig:
Slavă Ţie Celui ce ne-ai arătat lumina!
Slavă Ţie Celui ce ne-ai iubit cu dragoste adâncă, nemăsurată şi Dumnezeiască!
Slavă Ţie Celui ce ne umbreşti cu Cetele Sfinţilor şi Îngerilor Tăi!
Slavă Ţie Preasfântule Părinte, Care ne-ai chemat să dobândim Împărăţia Ta!
Slavă Ţie Duhule Sfânt, Soare de-Viaţă-Făcător al veacului ce va fi să vină!
Slavă Ţie Fiule al Lui Dumnezeu, începătură a mântuirii noastre!
Slavă Ţie pentru toate, Treime Dumnezeiască şi Preabună!
Slavă Ţie Doamne Dumnezeule, în veci!

Condac 13 (de 3 ori) (apoi icos 1 şi condac 1)
O, Preabună şi de-Viaţă-Făcătoare Treime, primeşte mulţumire pentru toate Milele Tale şi ne arată vrednici de binefacerile Tale ca, înmulţind talanţii care ne-au fost încredinţaţi, să intrăm în veşnica bucurie a Domnului nostru, cântând cântare de biruinţă: Aliluia! Aliluia! Aliluia!


toată suflarea să laude Sfânt Numele Domnului...