[myself00]

Doamne Dumnezeule Iisuse Hristoase nu vom şti niciodată să-Ţi mulţumim pentru marea Ta iubire de oameni, care Te-a făcut să Te întrupezi, cu adevărată fire omenească, pentru răscumpărarea păcatelor noastre. Pentru ca acestea să dobândească ispăşire, Tu, Doamne Iisuse, ai hotărât să iei păcatele noastre asupra Ta, să fii responsabil de ele, să primeşti vinovăţia în locul nostru! Tu să devii “păcatul” ,“unicul păcătos!” Tu Sfinţenia Absolută, Nevinovăţia, Puritatea, Adevărul, Dreptatea, Umilinţa, Iubirea să devii păcatul, murdăria, prostia, necurăţia, blasfemia, minciuna, orgoliul, zgârcenia şi toate păcatele! Doi torenţi porniţi unul de la începutul lumii şi celălalt de la sfârşitul ei, cu şuvoaiele întunecate, noroioase, urât mirositoare, ducând toate păcatele de la Adam până la antiHrist, păcatele cu gândul, cu pofta, cu fapta, cu cuvântul, toate păcatele s-au prăvălit asupra Ta, Doamne, un ocean de murdării şi Tu ai devenit sălaşul lor! Doamne, Te-ai răstignit şi i-ai mântuit pe toţi păcătoşii de la Adam şi până la sfârşitul lumii! Între ei eram şi eu, cu toate păcatele mele, ingrat şi arogant, încăpăţânat şi fără pocăinţă, gata să alunec din nou şi Tu nu m-ai lepădat! Cum nu ne înghite Pământul pentru că zi de zi punem alte păcate pe umerii Tăi, Tu Victimă Sfântă a Dreptăţii Divine pentru cei vinovaţi? Primeşte mulţumiri, Doamne Iisuse, că în Ghetsimani ne-ai dat pilda şi harul rugăciunii: adevărată, umilită, perfectă - în genunchi, resemnată, fiebinte, statornică, îndelungată - rugăciunea Ta durează mai mult de trei ore, în pofida oboselii, dezgustului, tristeţii interioare, şi dezinteresată - ai spus: Fie Doamne Voia Ta, şi nu a mea! - întru toate conformă Voinţei Lui Dumnezeu. Ne-ai învăţat că toate ale noastre trebuiesc aşezate la picioarele Bunului Dumnezeu, Tatăl nostru. Văzându-Te îngenunchiat în faţa Lui, cu fruntea la pământ cerşind cu lacrimi şi sudori de sânge - iertare, oare e cu putinţă ca Părintele Tău să nu mă ierte pentru meritele Tale, pe mine, pe care Tu mă înveţi să suport povara vieţii, să mă rog pentru duşmani şi prin Sfânta Împărtăşanie verşi în sufletul meu forţele mântuitoare din agonia Ta? Ne-ai învăţat să ne îndreptăm spre Tine, să priveghem, să ne rugăm, să nu Te lăsăm singur, să Te iubim, să jerfim distracţiile noastre, să lăsăm deoparte somnul, indiferenţa, egoismul; să fim ai Tăi, să veghem cu Tine, să ne rugăm cu Tine. Noi suntem cei aleşi! Noi suntem prietenii! Noi suntem acei ucenici preascumpi ai Tăi: Petru, Iacob şi Ioan! Noi suntem cei care am stat la masă cu Tine Doamne şi care am făcut atâtea făgăduinţe şi jurăminte că Te vom iubi - şi NOI DORMIM!!! E cumplit să iubeşti intens până la moarte şi să nu Te poţi face iubit de cei pentru care mori! Pentru atâta prisos de dragoste, Doamne, eşti răspătit cu josnicii şi ingratitudini, mai dureroase chiar decât Patimile de pe Golgota! Să căutăm în inimile noastre glasul Domnului: strigăt de poruncă, suspin de rugăciune, cuvânt de dojană şi întotdeauna glas de iubire: Privegheaţi şi vă rugaţi! Domnul în agonie veghează şi se roagă neîntrerupt pentru noi, pe toate altarele unde Îl ţintuieşte pe veci nemărginita Lui Iubire. Să nu fim noi cei indiferenţi care-L resping, care luaţi de valurile vieţii L-au uitat! Doamne Iisuse Hristoase, Mântuitorul şi Răscumpărătorul păcatelor noastre, Îţi Mulţumim din inimile noastre plecate, cu toată dragostea şi cu toată dorinţa de a împlini în toate Voia Ta! Slavă Ţie Dumnezeul nostru Preasfânt, Multîndurător şi Preaplin de Iubire! Amin!