Citat:
Īn prealabil postat de Magda M.
Ma iertati, cred ca nu suntem noi demni de unii/multi dintre duhovnicii pe care-i avem.Iar inainte de a-i judeca, tocmai pe ei, am putea sa ne gandim ca tot din lume au venit...Daca noi suntem asa cum suntem, cum ar putea fi ei? Si de ce ii judecam pe ei in loc sa ne vedem de propriile neputinte, indemnul dvs de ce nu mai e valabil in acest caz?
|
Sunt intru totul in acord cu observatia dumneavoastra, sora. Ceea ce mentionati face parte deja din modul meu de a vedea lucrurile, intrucat asa am inteles ca e potrivit pentru viata mea si tocmai asta ne invata si Parintii.
Iar postarile mele nu sunt in nici un caz vreu soi de atac tintit la duhovnici, fereasca Dumnezeu! Vorbesc, daca mi-ati urmarit postarile care ma caracterizeaza, de anumite fenomene foarte raspandite in lumea noastra, mai mult sau mai putin imbisericita. O parte dintre acestea le cunosc din propria experienta si din experientele impartasite ale fratilor de credinta.
Consider ca suntem cu totii prinsi in ispitele si caderile mentionate, cu foarte rare exceptii, se pare. Nadejde insa eu am, desigur, numai ca pe masura ce ma cunosc pe mine si pe altii incep sa constientizez tot mai bogat ce fel de lupte si ce fel de piedici sunt in noi. Despre acestea vorbesc, cele dinlauntru, intrucat bag de seama ca sunt cam aceleasi in tot omul si ca tendinta generala este de a ne pierde vremea cu lucruri secundare, poate cu rost intrucatva dar in nici un caz decisive pentru lucrarea noastra duhovniceasca.
Domnul sa ne miluiasca!