Draga Mircea, ma bucur ca din cand in cand apari cu cate un topic, care ne da bataie de cap. Presupun ca ai stat si ai pritocit bine, inainte de a ne provoca.

Pentru mine credinta e cunosterea treptata a Adevarul, nu experimentat ci aflat prin intermediul bibliei, si cercetat de Sfintii Parinti, cu ajutorul Duhului Sfant.
Nu poti crede fara a avea tu insusi Duh Sfant. Il avem cu totii de la botez. Acest Duh Sfant recunoaste Duhul Sfant oriunde s-ar afla. Il recunosti si te bucuri de aflarea lucrarii Duhului Sfant.
Stiu acum ca viata asta e plina de iluzii, iar Adevarul il gasesti doar in Ceruri si prefigurat in inima ta.
Cand ai credinta nu mai apartii acestei lumi, desi traiesti in aceasta lume; realizezi totusi cat de putin ai in comun cu iluziile, cu minciunile ei si tinzi spre ceea ce e adevarat, adica spre Dumnezeu.
Pentru mine aceasta e credinta: sa te afli intre doua lumi; cu trupul intr-una si cu sufletul in cealalta. Iar sufletul sa dicteze trupului.