Citat:
	
	
		| 
					În prealabil postat de ucenic  Ce vrei sa spui cu asta? | 
	
 
Daca imi dai voie sa-ti zic cam ce intelege un ortodox din cuvintele Laurei:„Sa auzi voci din senin si sa ai vise cu Domnul Iisus taman-nesam nu este niciodata un lucru bun.” 
Diavolul cand se arata in vise si vedenii nu se arata cu chipul lui infricosator ca de ar face asa,  nimeni n-ar accepta  cele ce vin de la el nici o nanosecunda. 
Ca sa fie acceptat, evident isi pune la cale diverse strategii de inducere in eroare , iar  mimetismul  e una din ele, si cu care a inselat chiar si calugari batrani.  De incepatori care nu cunosc strategiile demonilor si care se incred orbeste in mintea  si simtirile lor, ce sa mai zic?
Nu degeaba ne tot avertizeaza sfintii: in cele subtile si duhovnicesti  sa nu te increzi in mintea proprie  pana nu-i despatimita,  ca altfel nu faci decat sa te increzi propriior naluciri,  fantasme si idoli mentali, duhuri rele care paraziteaza mintea.  Iar cei neincercati, crezand orbeste  ca  nu pot fi inselati ca doar se afla sub scutul credintei in  Hristos,  au cazut in capcana suficientei de sine, a inchipuirii de sine, ori cum ii zic parintii, a parerii  de sine. 
CEA MAI MARE INSELARE E SA CREZI CA ESTI SCUTIT DE INSELARE, SA TE CREZI SUFICIENT DE CREDINCIOS INCAT  PE TINE DEMONII NU AU CUM SA TE INDUCA IN EROARE. 
Antidotul acestei autoamagiri e tocmai constiinta acestui fapt, adica trezvia. Increde-te in Hristos dar  in cele  subtile, sa  nu te increzi in propria minte  pana nu-i curatita de pacat. Si cum curatia mintii  de  pacate  dureaza pana in clipa mortii,  nimeni nu poate spune ca  mintea lui e despatimita. Adica, poate spune, dar prin asta, tocmai a cazut in capcana demonica a mandriei.  Iar diavolul asta si vrea. Mission accompli!  Well done!
E plin Patericul  si vietile sfintilor de exemple de caderere in inselare, cand  demonii se arata in chip de ingeri de lumina, in chipul sfintilor, al Maicii Domnului si chiar al lui Hristos   Amintesc aici doar o singura pilda: 
Unui  oarecare calugar i s-a aratat diavolul in vedenie, bineinteles nu in chip  infricosator, ci imitandu-L pe Hristos, ca sa para credibil. Si i-a zis:  Eu sunt Hristos si am vent la tine caci  viata ta sfanta e bineplacuta Mie. Insa  calugarul, stiindu-se nevrednic de asa vedenie,  i-a raspuns: eu sunt pacatos, nu sunt vrednic  sa vad chipul Domnului  din pricina ca  ochii mintii   imi sunt inca acoperiti de tina pacatelor.  Aceasta, zicand, a pierit vicleanul diavol din fata smereniei calugarului si s-a facut nevazut.