Domnule Stanciuf,
inteleg ca treceti printr-o mare drama si imi pare rau. Dar cu nadejde in Dumnezeu, in orice situatie se poate agsi o solutie.
Spuneti ca staretul ar fi sugerat sa intrati in manastire, ca si calugar. Personal nu cred ca ar fi sugerata din cauza unei lipse de bani sau a aviditatii ptr acestia ci vazand drama din sufletul dvs poate tocmai acesta ar fi medicamentul de care aveti nevoie.
Acum, treaba cu mancatul din gunoaie...probabil sunteti convins ca exagerati si vreti sa dramatizati lucrurile-- ati incercat sa mergeti ptr o vreme la manastirea in care ati facut donatia, sa ajutati la muncile campului si aveati asigurate masa si un loc curat in care sa dormiti? decat sa va plangeti de mila si sa va imaginati scenarii in postura de cersetor/boschetar ati putea sa munciti iar ca plata sa va multumiti cu o masa calda, un pat curat si un acoperis deasupra capului. Munca nu face rau nimanui, iar natura are puterea de a revigora sufeltul omului(de fapt nu natura, ci Dumnezeu, care este creatorul naturii perfecte). In mediul natural se refac oamenii cu boli pshice grave, cu atat mai mult persoanele care au facut o depresie.
Nu zic sa va faceti calugar, ci sa stati acolo pana va mai linistiti, pana mai scapati de ganduri urate si de mania si revolta din suflet. pana ajungeti sa va impacati cu dvs insiva, cu Domnul, cu mama...
Eventual, in timpul asta inchiriati apartamentul si asa o sa strangeti si un banut...
Nu descurajati, Domnul are un plan mare cu dvs, dar nu lasti mania sa va determine sa luati hotarari care sa va ingreuneze viata, si chiar sa vi-o distruga. Ptr asta nu va mai fi de vina mama, ci dvs .
__________________
Cred, Doamne, ajuta necredintei mele!
|