Imi este greu sa cred ca exista vreun om, fie el si debil mintal, care sa nu caute adevarul si Adevarul. Dorul de Dumnezeu e sadit in orice fiinta umana, desi cunoaste forme de exprimare uneori paradoxale sau cu totul originale - sunt convins de asta.
Problema imi pare deci ca, poate, din pacate uneori cautam gresit, sau ne pare (convinsi prea usor de altii, oameni carismatici si mesteri in manipulari de tot soiul sau unii ticniti de-a binelea) ca am si gasit; sau obosim, sau precum spuneai devenim delasatori, poate din pierderea sperantei etc. Da, asta e intr-adevar un spatiu de probleme si pericole, asta-i buba...

Am aci o prejudecata, pesemne. Eu cred cu tarie ca tot omul cauta adevarul si Adevarul. Asa e construit omul de Insusi Dumnezeu, cred eu. Sa fie cautator de Insusi Domnul si sa inteleaga lucrarea Lui in lume (includ aici si curiozitatea unora in directia cunoasterii pe care o numim stiintifica, naturalista chiar).

Traind multi ani printre copii, de la bebelusi la elevii de liceu, in virtutea profesiei, precum am vietuit si vietuiesc si printre studenti, am vazut mereu ca oamenii cauta adevarul de la cele mai fragede varste pana la cele mai inaintate. Fiecare in felul sau, in intimitatea lui doar de el stiuta si de Dumnezeu. Dind uneori marturie, chiar involuntar, ca sa pricepem si noi, aproapele...

Necazul e, dupa mine, ca unii se grabesc sa creada despre Adevar ca chiar L-au gasit, cand e dovedit de mii si mii si milioane de ori ca nu Il cunosc decat din auzite sau din inchipuiri ori intelegeri "logice", reci...
Acestia sunt de fapt si cei mai aspri judecatori ai semenilor. Si cei mai strigatori (urlatori?) ai gasirii Adevarului, vai...
Ceilalti judeca mai putin pe aproapele deoarece, cred eu, n-au nici timp nici energie de pierdut. Ei au treaba: cauta Adevarul! Iar de L-au gasit, iarasi au treaba: trudesc sa Il pastreze, sa si-L apropie cat mai deplin, sa se apropie de El.
Dar poate ma insel, desigur, din varii motive (cum ar fi, nu-i asa, tendinta mea ecumenista...:) Iertare pentru ca n-am rezistat ispitei de a strecura o ironie.