[ioanna]

În prealabil postat de apophis

Pe mine ma fascineaza faptul ca voi, teistii, aveti impresia ca Il cunoasteti pe Dumnezeu de parca l-ati fi vazut sau a stat cineva de vorba cu el.

Am spus anterior ca teistii au intelepciunea de a astepta rabdatori pe stapanul absent, o asteptare ca anticipare a Prezentei divine, avand capacitatea de a-si conduce viata prin raportare la El , dezvoltand o relatie vie cu cel temporar absent, cu care se pot intalni insa fulgurant. E amuzanta meschinaria atee de a omora speranta, adica singura pe care nu o pot controla. Cel ce crede e tot timpul in dialog cu indoiala, iar cel care nu crede e mereu conectat la orizontul credintei: „Cred, Doamne, ajută necredinţei mele!“. ( Marcu 9:24)

În prealabil postat de apophis

Iti dai seama ca povestea cu embrionii e facuta de cineva cu scopul de a o da exemplu celor care pun intrebari prea multe. Pana acum, stiinta nu a demonstrat ce comunica embrionii intre ei, in cazul in care ar fi capabili de discutii complexe. Daca ar fi asa s-ar naste cel putin einsteini.

Va raspund cu un citat din Stanley Jones : ,,Ştiinţa ia o lacrimă de mamă si o defineşte în termenii structurii ei fizice: atâta apă, atâta sare etc.; dar este oare aceasta definiţia exactă a unei lacrimi ? Religia spune că există şi alte realităţi, idei, valori, sensuri, care folosesc drept vehicul structura fizică a acestei lumi. Deci, pentru a da o definiţie exactă lacrimii, trebuie să luăm în atenţie răspunsurile ambelor discipline.”