Citat:
În prealabil postat de N.Priceputu
S-a mai spus, de multe ori, că, de fapt, creștinul nu trebuie să fie victimă și nu trebuie să fie pasiv. Din contră, are datoria să-i pese, să se implice, să mărturisească viața cea adevărată, să lumineze cu lumina lui Hristos, să-și facă datoria față de semeni. Iar asta, din nou s-a repetat, nu se face prin implicare politică (deși nici asta nu e exclusă), ci prin misiunea fiecăruia la locul unde se află, în profesia pe care o practică, cu oamenii pe care-i are în jur: dacă-i politician, să fie politician creștin, dacă-i judecător, asemenea, dacă-i doctor, ziarist, artist ș.a.m.d., acolo e câmpul lui de luptă.
Atitudinea de forță pe care o dorești nu poate decât să eșueze, așa cum au eșuat atâtea mișcări sau războaie care au adoptat eticheta de creștine.
Umanitatea era „ovinizată” și pe vremea când Hristos vorbea oamenilor, asemănându-i de atâtea ori cu oile. Există turmă și există păstori. Responsabilitatea mai mare este, însă, evident, a celor din urmă. Lor li se cere să fie păstori buni, iar nu lupi în blană de oaie. Revolta oilor nu se poate solda cu alegerea unor păstori mai buni. Ei sunt o tagmă aparte, cred eu, căci oaia n-are vocație pentru așa ceva.
E normal să nu ne placă să fim manipulați, imbecilizați, folosiți în toate chipurile de lacomii lumii. Totuși, cred că trebuie mers mai adânc, la sursa răului, pentru că lăcomia, viclenia, manipularea, interesele meschine nu sunt apanajul organizațiilor masonice; ele se întâlnesc la tot omul aproape, însă devin, e adevărat, mai periculoase, puternice și evidente atunci când se organizează.
|
Cristos a inviat!
Pai tocmai asta e, frate Priceputu: nu suntem termite, sa avem caste-lideri si caste-sclavi (vorba vine!). Eu nu ma consider oaie, si banuiesc ca nici fratia ta nu te privesti ca atare. Asupra trupului tau, mintii tale, casei si familiei tale, ai toate drepturile, desigur insa in spiritul credintei. NU suntem oi care sa se adune mecanic cand ordona pastorii, unde vor ei. Una sunt principii Bisericii, adica adevaratii pastori la care S-a referit Isus, si alta "pastorii" infami, lupii bipezi care ne conduc.
Problema cu oile e ca sunt, pragmatic vorbind, finte de consmat, iar spiritual, fiinte de jertfa. Odata ce Fiul S-a jertfit, o singura data si de ajuns pentru toti, toate si tot timpul, ce si cine ar mai fi de jertfit? Si mai ales cui?
Exista ceva numit inginerie a religiilor. Suna cinic, asa-i? ei bine, e ceva de care se folosesc subumanii bogati ai acestei planete, demult, recent si acum, pentru a insera in gandirea maselor diverse idei cu forta de inocul pentru a le servi scopurile.
In natura si Biserica, ambele ierarhii sistemice, facute de Cel Care este El Insusi Creator si Cap al oricarei ierarhii cosmice, da, admit ascultarea, teoretic fara rezerve. Insa in societate...e vital un feedback, si acesta inseaman ca abuzului i se poate opune si trebuie sa i se opuna, revolta. Ideea de a vrea sa conduci pe altii mi se pare o monstruozitate a egoului neinfranat. Iar cea de a vrea sa fii condus, este semnul unei efeminari spirituale, si nu numai. Sunt sigur ca, si fratia ta, si noi toti, in fata unei situatii critice am lasa balta mistica hegeliana a statului si/sau falsa smerenie, si am pune mana pe...ceva contondent. :D
Asta e, sunt genul de sceptic care nu crede in autoritatea fara baza spirituala.
Faptul ca un sistem social functioneaza nu inseamna neaparat ca bucura voia Domnului si sufletul omului....dimpotriva!
Scuze profunde pentru quasi-off-topic!