[Florin-Ionut]

În prealabil postat de lore86

Asa crezi tu. Iertarea pacatelor este doar un efect al rugaciunii, nu si rolul ei.

Nu înţeleg ce spui. M-am referit la rugăciunea de cerere, de genul "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu Celui viu, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu iartă-mă şi mă mîntuieşte, că am fost slab şi am căzut".

Am dat de mai multe ori exemplul din Pelerinul rus şi cel al Sfîntului Ioan Gură de Aur din care reiese că, da, păcatele se iartă şi prin rugăciunea particulară sau publică, nu doar prin spovedanie. Asta dacă este credinţă.

În prealabil postat de lore86

Nu exista păcate si păcăţele. Exista păcate si atât. Unele de moarte, altele strigatoare la cer, altele impotriva Duhului Sfant. Cum nu exista rău şi răuşor.
Răul e opusul binelui, păcatul e opusul vritutii. Sa nu incercam sa indulcim pacatul, invelindu-l frumuşel in staniol si prezentandu-l ca păcăţel.

Există păcate mari, ca avortul, sincretismul religios, tîlhăria, sminteala.
Există păcate mici ca acelea cu gîndul (neînfăptuite), minciuna involuntară, întristarea, lăcomia la masă.

Părintele Steinhardt a scris în Jurnalul său despre înşelarea unora din închisoare care nu făceau diferenţa de gravitate dintre a păcătui cu gîndul şi a comite păcatul fizic. Una e să cazi în plasa gîndurilor lascive şi alta e masturbarea. Ambele sînt rele, dar a doua este mai rea ca prima - iar unii credeau că dacă tot au comis păcatul cu gîndul pot să-l ducă pînă la sfîrşit, că tot aia e. Nu, nu e tot aia.

În prealabil postat de lore86

Acum on topic.
Uneori si mie mai imi scapa un Fir-ar sa fie! sau mama ei de treaba!
Dar am observat cu tristete ca micii omuleti din preajma mea inregistreaza imediat si reproduc.
Ma cam rusinez atunci. Il rog pe Domnul, asemeni psalmistului Pune , Doamne, straja gurii mele....

Chiar şi exclamaţia "zău" are la origini ceva legat de numele Lui Dumnezeu, de genul "pe Dumnezeul meu" - ceea ce presupune luarea numelui Lui în deşert.