N-aveti de ce sa va cereti scuze, este chiar bine ca ati sesizat “capcana” in care cadem deseori. As adauga totusi ceva celor spuse anterior. Consider ca omul religios exista si in cadrul Bisericii, nu doar in afara ei, diferenta dintre omul religios si cel duhovnicesc constand in traire. Omul religios este dominat de interesul individual , instinctual naturii umane, in timp ce omul duhovnicesc depaseste sfera propriului egocentrism, cautand sa transforme interesul individualist in comuniune din dragoste. Interesul individual al omului religios este cel de a se salva, mantuirea fiind privita sub aspect juridic, in absenta “celuilalt” si identificata cu consecventa in aplicarea poruncilor, acceptarea a priori a unor principii, deci o conformare mecanica, fara o crestere ontologica reala, fidelitatea fata de textul legii conferindu-i omului siguranta psihologica ca urmeaza drumul lui Hristos. Pentru omul duhovnicesc mantuirea are un caracter ontologic care afecteaza natura lucrurilor, are un caracter dinamic, te salveaza, te transforma prin prezenta „celuilalt” care lasa urme asupra ta, deschizandu-te continuu spre o desavarsire mai deplina, omul parcurgand drumul lui Hristos cel personal prin Hristosul social si comunitar.
|