Teologi contemporani de marca, banuiesc ca stiti bine, au dezvoltat (inclusiv in tara noastra, chiar de curind) acest subiect. Distinctia religiozitate-credinta crestina a fost sesizata dintotdeauna in Biserica, insa in ultima vreme, de cand cu neajunsurile mari aduse de secularizare, subiectul revine cu pregnanta.
Subiectul e vast si delicat, nu ma pot asterne acum pe expunerea lui, din varii motive, si imi cer iertare pentru aceasta, Theodor...
Totusi voi puncta un aspect care imi vine la indemana in clipa asta: religiozitatea e o insusire generala a omului, care tine de psihologia lui lumesca, sa zic asa, iar nu de miezul sufletesc la care ne referim in Biserica. Omul religios isi inchipuie in fel si chip pe Dumnezeu si relatia lui cu Divinitatea, inventeaza, presupune, fabuleaza, mistifica, iar uneori aiureaza de-a binelea. Noi crestinii nu ne inchipuim defel varii chestiuni din acestea, deoarece suntem partasi la viata Dumnezeirii prin Botez si viata liturgica, prin Sfintele Taine, avem dogmele de credinta s.a.m.d.
Am facut precizarea, poate cam abrupta in textul de mai sus, pur si simplu pentru ca o stimez mult pe Ioanna si cred ca Ioanna nu are probleme deosebite pentru a distinge termenii si realitatile pe care acestia le desemneaza. Imi cer scuze daca am fost excesiv de categoric in formularea mea, draga Ioanna.
Domnul sa ne miluiasca!