Citat:
În prealabil postat de RalucaG
Voi reusiti sa ii iubiti pe oamenii care va fac sau care v-au facut rau? Adica, in mod concret: reusiti sa mergeti la ei si sa le cereti sa va ierte?
Eu nu reusesc, mi se pare periculos, am impresia ca as da apa la moara unor noi rautati, astfel incat ma rezum la a ma ruga pentru ei (atat cat pot eu de sincer) si la a incerca sa nu raspund la rau cu rau. Felul meu de a le raspunde se rezuma acum la tacere, dar am inteles ca tacerea nu e o solutie, ca trebuie sa merg mai departe de atat si sa reusesc sa si iubesc pe cine imi face rau. Ei, asta mi se pare peste poate. Am reusit intr-o perioada, mai demult, dar dupa aceea parca toate relele s-au intensificat si au aparut mici persecutii dublate de batjocura, si parca de ce incercam eu sa fiu mai buna si mai iertatoare, parca mai mult eram luata de proasta (si alte epitete cel putin la fel de frumoase pe care nu vreau sa le expun).
Rezultatul este ca, desi stiu foarte bine ca nici eu nu sunt usa de biserica si ca am pacate multe si grele de ispasit, nu pot sa imi iert si sa imi iubesc dusmanii.
Voi cum faceti?
|
Nu tre sa ierti ,sau sa iti pui cenusa in cap,sau tot felul de lucruri abstracte .Nu trebuie nici sa taci. Trebuie un singur lucru : sa iti stapinesti ura si repulsia care o simti instinctiv cand ti-au facut rau ,si sa le vorbesti ca unor oameni normali ( desi in fundul sufletului ii urasti atunci) .Radacina tuturor relelor este chiar sufletul nostru. Acolo trebuie sa operezi fara mila . O sa vezi cum ura dispare ca prin farmec , atunci cand lupti contra ei ,si actionezi contra ei, si atunci vei sti ce sa spui celor care te supara.Adica doar lucruri frumoase ,fara jigniri ,fara repulsie,dar aparandu-ti onest punctul de vedere. Si o sa vezi atunci ca Dumnezeul cel viu este printre noi ,si ca Imparatia cerurilor este chiar in noi .
Si o sa mai vezi ca vei fi respectat si iubit de oameni.