[osutafaraunu]

În prealabil postat de ludovic

Atunci accepti faptul ca omul e format din trup + suflare de viata.

Bineînţeles. Asta şi spune Biblia (Gen.2,7).

În prealabil postat de ludovic

Moartea,asa cum apare in lumea noastra, inseamna plecarea suflarii de viata [...] din trup

Corect. Şi asta spune Biblia (Ps.146,4; 104,29; Ecl. 12,7).

În prealabil postat de ludovic

suflarii de viata (sufletului, duhului cum vrei sa ii zici)

Păi nu merge după cum vreau eu, ci după cum spune Scriptura, iar Scriptura foloseşte doar sinonimele duh/spirit pentru suflarea de viaţă. Sufletul [viu] fiind rezultanta unirii trupului cu suflarea de viaţă, nu are cum să fie parte componentă.

În prealabil postat de ludovic

insa asta nu inseamna ca sufletul dispare(moare). Sufletul merge in locuinta mortilor,care e un loc de asteptare pana ce va avea loc judecata.

Parţial corect, în sensul că există un "loc de aşteptare" până la judecată şi înviere; acesta fiind Sheolul/Hadesul, adică locuinţa morţilor/mormântul/groapa. Toţi aceşti termeni sunt folosiţi în Biblie.

Ceea ce Biblia mai spune, este faptul că sufletul moare, deci fraza este în acelaşi timp parţial incorectă. Nu mai revin asupra chestiunii, pe topicul acesta, până să fie închis am apucat să aduc 19 versete în sensul acesta.

În prealabil postat de ludovic

Pai tu ai sustinut ca Hristos a avut parte de moartea a doua lucru care e fals, pentru ca moartea a doua vine in urma judecatii. Ori Hristos e judecatorul si nu avea cum sa aiba parte de moartea a doua (mai ales ca judecata inca nu a avut loc).

2 Petru cap 3:7 spune asa:
"Iar cerurile si pamantul de acum sunt pazite si pastrate, prin acelasi cuvant, pentru focul din ziua de judecata si de pieire a oamenilor nelegiuiti. "

Moartea a doua e efectul judecatii, si este pentru oamenii nelegiuiti. Chiar nu vad de unde ai tras concluzia ca Hristos a avut parte de moartea a doua.

Am propus să părăsim scenariul acesta, dar pentru că văd că insişti mai ales pe partea juridică, află că aceasta există:

"Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri; şi, când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător. El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentruca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pntru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi." (1 Petru 2:23-24)

Hristos pe cruce, purtând toate păcatele lumii a fost supus judecăţii lui Dumnezeu şi a trecut prin chinurile morţii a doua. "Plata păcatului este moartea"(Rom.6,23), dar nu moartea aceasta temporară (de care toţi avem parte-buni sau răi), ci moartea a doua. Cu această "moarte a doua" a plătit Cel ce a fost "făcut păcat pentru noi" şi datorită nouă (2 Cor.5,21). Iată deci că a fost îndeplinită şi această cerinţă juridică a judecăţii înainte de moartea a doua.