Probabil că și voi vă distrați de regele Mihail și de armata română ca
ăștia, ca după ce am sărit în ajutor atât sovieticilor și aliaților cât și nemților căci noi le-am dat 3 zile să se retragă și n-am intrat în Germania ci ne-am întors... lăsându-i pe sovietici... să cotropească.
Ei vor să scoată că noi nici nu contam... absolut deloc în război ci eram ca și învinși de ambele armate și folosiți, atunci mă întreb de ce au luat prizonieri 170000 și i-au trimis în Siberia și în războiul antinazist am ajuns a patra putere după numărul morților?
Și cum se face că niciunii nu ne-au învins direct, și cum se mai face ca noi cei slabi să dăm 3 zile nemților să se retragă din țară pentru ca să nu-i luăm prizonieri pe ne-pusă-masă iar sovieticii în aceleași trei zile și-au luat prizonieri proprii aliații ce au devinit aliați tocmai la cererea lor și interesele lor politice și militare... păi dacă erau așa de viteji de ce aveau ei nevoie de viclenie?
Dacă erau atât de invincibili la ce le-a folosit lor oare lașitatea și lipsa de cuvânt dată regelui Mihai?
Probabil că și acuma ei se simt onorați de minciunile și dezinformările cu care se mândresc, și de felul cum s-au comportat ambele state socialiste și imperialiste!?
Acuma după ce 66 de ani ne-au furat și distrus și unii și alții și ne-au ucis toate valorile, e ușor ca să râzi și să batjocurești pe cel care te-a scos din foc... dar la 23 august 1944 era vai de ei și ambii au venit să ceară ajutor lui Antonescu și regelui Mihai.
Iar acum când stai la umbra flașnetarilor roșii și proz mai că îți vine să le dai lor dreptate, când vezi în cel hal ne-au adus... însă ei nu știu un lucru: la Dumnezeu nu merge cu mitomania decât cu dreapta pocăință și dreapta recunoștință, și dreapta onoare și jertfă... altfel te duci frumușel în iad oricâte rachete atomice ți-ai făcut între timp, și oricâte cărți de istorie ai rescris după bunul plac și oricâte armate invincibile ți-ai ridicat ca să-ți aperi furâciunile și crimele ca să nu se știe de ele.