[laurastifter]

În prealabil postat de penticostalul

Inca nu. Probabil va fi chemat. A fost chemat la „sapuneala” data trecuta cand a mers el sa predice in biserica ortodoxa si greco catolica. Acum insa are o „vina” mult mai grava: a permis catehizarea bisericii penticostale cu invataturi ortodoxe. E posibil sa fie scos din slujire. Dar e treaba lui, a fost un risc asumat.



Dar am si eu o intrebare pentru tine. Si pentru Catalin.
Ati apreciat slujirea parintelui Necula:

Nu credeti totusi ca parintele Constantin Necula ar trebui caterisit?

Totusi parintele, ca si ceilalti ortodocsi prezenti, s-a rugat impreuna cu ereticii, au rostit crezul impreuna cu ei, parintele a predicat frumos, e adevarat dar ... intr-o biserica eretica, l-a numit pe Vladimir Pustan frate. Nu sectant si eretic cum ar fi trebuit.
Eu as zice sa nu devenim ecumenisti pentru ca ecumenismul e panerezia secolului.

Deci, ce spun canoanele?

Într-adevăr, din păcate, există persoane care confundă consecvenţa în Ortodoxie cu intoleranţa, neînţelegând faptul că, în realitate, credinţa noastră este total contrară habotniciei şi izolării faţă de ceilalţi.
Biserica noastră nu este un club exclusivist, ci comunitatea celor care cred în Hristos, se împărtăşesc cu El în Sfintele Taine şi se străduiesc să trăiască în libertate şi adevăr, păstrând neschimbată învăţătura Domnului Iisus. Din acest motiv, noi suntem (sau ar trebui să fim, dacă ne-am înţelege cu adevărat vocaţia) deschişi faţă de toţi cei care doresc să comunice cu noi, să ne înţeleagă modul de gândire şi, mai ales, faţă de cei care împărtăşesc cu noi credinţa în Dumnezeul Cel adevărat (adică sunt creştini).
Aţi spus că "Totusi parintele, ca si ceilalti ortodocsi prezenti, s-a rugat impreuna cu ereticii, au rostit crezul impreuna cu ei..."
Părintele a mers într-o comunitate de creştini pentru a le împărtăşi câteva gânduri despre Ortodoxie. A rostit împreună cu acei creştini Crezul nostru, Crezul formulat de către Părinţii Bisericii din sec. al IV-lea. Cred că niciun ortodox nu va putea protesta împotriva faptului că, în Duminica Ortodoxiei, un părinte i-a convins pe mai mulţi creştini dintr-o altă confesiune să rostească Simbolul Credinţei împreună cu el. :) Este un gest frumos, ce dovedeşte, pe de o parte, faptul că toţi creştinii credem în Adevăratul Dumnezeu (Sfânta Treime), iar pe de altă parte, îi conştientizează pe creştinii neortodocşi, într-un mod foarte delicat, despre rolul pe care Sfinţii Părinţi l-au avut în formularea sistematică a învăţăturii de credinţă. Aş vedea o singură dificultate în privinţa rostirii Crezului împreună cu eterodocşii: atunci când s-a ajuns la cuvintele "într-una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică", fiecare s-a gândit la Biserica/confesiunea căreia îi aparţine, astfel încât, deşi toţi rosteau aceleaşi cuvinte, înţelegeau realităţi diferite...
Aţi mai afirmat că "...intr-o biserica eretica, l-a numit pe Vladimir Pustan frate. Nu sectant si eretic cum ar fi trebuit".
N-ar fi trebuit ca un preot să numească pe cineva "sectant" şi "eretic". Putem afirma că o anumită idee este eretică (deşi, într-o polemică, ar fi nepoliticos să calificăm astfel opinia celuilalt), dar niciodată nu avem dreptul de a ne pronunţa în privinţa credinţei sau necredinţei unei persoane, din simplul motiv că doar Dumnezeu cunoaşte gândurile din adâncul sufletului fiecăruia dintre noi şi motivele ce l-au determinat pe fiecare credincios să adere la o anumită religie sau confesiune. Cred că părintele şi-a îndeplinit foarte corect misiunea: a mărturisit cu dragoste şi convingere Ortodoxia, rămânând foarte sincer în dialog (a menţionat încă de la începutul prelegerii scopul prezenţei sale la acea conferinţă, fără a încerca să manipuleze sau să folosească tehnici de "captatio benevolentiae"), păstrând, în acelaşi timp, păstrând o atitudine foarte deschisă, tolerantă şi diplomatică (în sensul pozitiv al cuvântului). Nu i-a jignit şi nu i-a întristat pe acei creştini, care l-au invitat în mijlocul lor şi s-au arătat dispuşi să-l asculte. În acelaşi timp, a vorbit deschis, cu sinceritate şi convingere, despre crezul său, despre Ortodoxia care-i este atât de dragă pentru că, prin acest mod de viaţă, a cunoscut bucuria comuniunii cu Domnul nostru Iisus Hristos.

"Deci, ce spun canoanele?"
În câteva cuvinte, după înţelegerea mea, atitudinea unui ortodox faţă de creştinii de alte confesiuni este bine să se caracterizeze în special prin două trăsături:
consecvenţă în mărturisirea credinţei şi
iubire, respect, sinceritate faţă de ceilalţi, indiferent de convingerile lor.
Cred că relativismul şi intoleranţa sunt cele mai grave ispite ce trebuie evitate în dialogul cu cei de alte credinţe, iar părintele a reuşit "să nu se abată nici la dreapta, nici la stânga", ferindu-se de ambele extreme.

Doamne ajută!