Mărturisesc că, eu, unul, nu prea trăiesc această extensie a Bisericii în lume, nici măcar în parohie, unde, cu tristeţe, mă duc singur şi mă întorc la fel. Da, am comuniune cu familia, cu prietenii, însă, pe de o parte ei nu sunt în Biserică (sunt de alte confesiuni sau religii), pe de altă parte... mă gândesc că ar trebui pur şi simplu să bat la uşile vecinilor necunoscuţi, ca să ne cunoaştem. E nefiresc să fim atât de străini, deşi fizic atât de apropiaţi.