Citat:
În prealabil postat de uscatu77
Credinta despre fantome este o consecinta a credintei despre nemurirea mortului.
"Iata Eu vin curand; si rasplata Mea este cu Mine, ca sa dau fiecaruia dupa fapta lui" (Apocalipsa 22:12)
"Repartitia" in rai sau iad se va face numai la revenirea Mantuitorului si invierea mortilor.
|
Văd că vă strângeți ca la pomană tot mai mulți inși suferinzi de handicap metafizic, care confundați creștinismul cu o filozofie legalistă tributară punctului de vedere omenesc. Nici nu e de mirare, de vreme ce în afara Bisericii lucrarea lui Dumnezeu nu poate fi înțeleasă pe deplin în toată taina ei teandrică, adică divino-umană, de nepătruns și totuși accesibilă gândirii limitate a omului aflat permanent în tensiunea relației cu Creatorul său, între ”deja” și ”nu încă” .
Din punctul de vedere al lui Dumnezeu, Judecata a avut loc și lumea și-a aflat capătul și transfigurarea finală. Să proiectezi asupra realităților dumnezeiești cadrele principale ale percepției omenești, spațialitatea și temporalitatea, este rezultatul speculației filozofice în afara harului care dă naștere mitologiei și altor narațiuni produse de imaginația omenească căzută în kenodoxia pretenției enorme că are o explicație pentru orice.
Necredința evlavioasă caută mereu să acopere distanța cognitivă infinită între om și Dumnezeu cu teorii pe care să-și întemeieze convingerile înfometate de argument. Căutarea dovezilor raționale ale realităților mai presus de fire n-are nicio treabă cu credința dreaptă (ortho-doxă), ci cu orbecăiala tragică a omului căzut care, fiind în afara harului, caută sensul propriei existențe în bolovanul lui Sisif al minții sale. De aici diferența fundamentală între omul bisericesc și omul religios: primul își lărgește mintea mântuită de curiozitate ca să primească Adevărul atât cât poate duce, iar ultimul se chinuie să înghesuie necuprinsul în închisoarea mentală a propriilor prejudecăți. Deosebirea dintre aceștia poate fi ilustrată de diferența dintre dragostea împărtășită și viol.
Ludwig Wittgenstein spunea secolul trecut, pe urmele patristicii grecești, că ”despre ceea ce
nu se poate vorbi, trebuie să se tacă”, restul e ”cunoaștere luciferică”, vorba lui Blaga.