Inchisa in intuneric
De ceva timp, cativa ani as putea spune, sunt inchisa in intuneric. M-am imprietenit cu frustrarea, ura, incapatanarea si patima; nu vad mai departe de ele. Toate acestea m-au adus intr-un punct mort, din care nu mai pot iesi. Sunt mandra si nu vad prea departe!
Sunt constienta ca daca nu ma trezesc la timp, casnicia mea ar avea de suferit, deja este destul de zdruncinata si asa. Am o relatie extraordinar de proasta cu socrii si sora sotului; ii urasc enorm si tot ce fac, de fapt, fac doar impotriva mea; am deja un suflet bolnav. Nu am avut destula intelepciune sa trec peste probleme atunci cand trebuia; am vrut sa-mi demonstrez mie si intregii lumi ca EU AM DREPTATE, cand de fapt, nu am facut decat sa agravez lucrurile; eu si sotul meu aproape ca nu mai vorbim cu ei; am rupt orice relatie (am si un copil care nici nu prea ii cunoaste ); dar nu am obtinut nimic din asta, decat multa durere. Sunt obsedata de ei, nu pot sa ma desprind de trecutul greu care ma incarca si acum; au fost multe batalii intre noi, soldate de cele mai multe ori cu esecuri; eu sunt mandra, ei la fel; iar sotul meu e la mijloc si sufera ca un caine.
Ajutati-ma sa ma trezesc!
|