Hm, nici noi, cei din prezent, nu meritam acest pamant si sa fim numiti urmasii Sfintilor din Inchisori, urmasii lui Stefan si a lui Mihai Voda, urmasii marilor duhovnici si a Sfintilor care au calcat pamantul romanesc. Urmasii nostrii nu vor fi demni, pentru noi nu am fost demni. Urmasii platesc pentru pacatele strabunilor. Si ce trebuie facut ca sa se rupa acest lant care a pus stapanire pe natia romaneasca? Pocaina si lupta. Suntem asa de buni, astia din prezent, caci nici macar nu suntem in stare sa ne cinstim cum se cuvine Sfintii, mai ales cei din inchisorile comuniste. Canonizarea lor se va face atunci cand rugile noastre vor fi sufieciente. Dar deh, altul sa faca, noi doar sa culegem castigurile. Prezentul, este viitorul trecutului. Deci, generatiile actuale de romani, sunt viitorul generatiei trecute. Problema nu a aparut la generatiile actuale de tineri, ci la generatiile de pe vremea comunismului. Daca noi, cei de acum, nu ne zbatem si nu ne sinchisim sa oferim un viitor mai bun urmasilor, cine va face asta?

"Ei bine, Dumnezeu vrea nu doar să se facă racle pentru sfinţii închisorilor, Dumnezeu vrea ca noi să purtăm în inimile noastre jertfa lor. De ce nu ştim numele atâtor şi atâtor mucenici? Pentru că nu ne-am rugat lui Dumnezeu cum se cuvine să ne descopere numele lor. Sau poate că ne-am rugat, dar viaţa noastră nu a fost o viaţă de sfinţenie. Ne-am rugat cu gura, dar cu trupul am păcătuit, cu trupul am stat împotriva rugăciunii noastre.

Un călugăr român din obştea mănăstirii Sf. Sava din Ierusalim mi-a relatat o întâmplare minunată. Într-una din zile, stareţul se ducea, după obicei, să se închine la sfintele moaşte din osuarul mănăstirii, care cuprinde părticele dintr-o mulţime de sfinţi mari, printre care si sfinte moaşte de la Aiud, pe care părintele stareţ le ţinea cu multă evlavie. Şi, în ziua aceea, când a intrat, o mireasmă puternică l-a învăluit deodată. Şi a căutat la toate moaştele să vadă de unde vine mireasma şi, spre surprinderea şi bucuria lui, a văzut că mireasma venea de la sfinţii de la Aiud. A chemat toată obştea să se închine şi mare i-a fost mirarea când a aflat că românii nu şi-au canonizat martirii şi zac aruncaţi în gropile Aiudului.

De aceea îndemn pe toţi credincioşii să se închine şi să îi cinstească pe aceşti mari martiri ai noştri, pentru că aşa cum spune Părintele Justin, numai rugăciunile lor ne mai pot scăpa neamul din căderea mondială de azi."