[Ekaterina]

În prealabil postat de delia31

Intrebarea asta imi aminteste de urmatoarea pilda:
Era intr-un sat un copil sarac, necajit, imbracat saracacios, mereu flamand, de care nu purta nimeni de grija.
Copilul avea sufletul curat, nepervertit de rautatea lumii acesteia, era credincios, mergea la biserica si incerca sa faca voia Domnului.
Un ateu l-a intrebat odata despre ce a auzit vorbindu-se la biserica.
Baiatul i-a raspuns:"Dumnezeu este iubire."
"Dar daca este iubire, dupa cum spui, de ce tu esti asa sarac si nu ai ce sa mananci si cu ce sa te imbraci? De ce nu a trimis Dumnezeu pe cineva care sa te ajute?" l-a intrebat ironic ateul.

Eterna nedumerire a necredinciosilor, care nu de suferinta acelor copii nu mai pot, ci ca sa-si autojustifice necredinta in fata propriei constiinte anesteziate: “ Cum se poate ca un Dumnezeu cu "atata iubire" sa vada suferintele celor nevinovati si sa nu faca nimic sa le indrepte?”
Si din mijlocul unei taceri indelungate, se auzi un glas: “Am facut ceva.
Te-am facut pe tine”.

Superba pilda!

În prealabil postat de FlaviusM

Daca este asa, cum se explica atunci totii copiii care au murit de foame si din cauza altor lipsuri materiale in toate epocile istorice? Dar astazi, cand anual mor de foame mii de copii prin diverse regiuni foarte sarace, dumnezeu de ce nu le trimite si lor "painea"?

Ar fi interesant sa vedem niste statistici reale care fac referire la toate epocile istorice si sa vedem cati copii au murit mai degraba de diferite boli pentru care nu exista tratament si cati de foame. In zilele noastre, in tara noastra, cati copii mor anual de cancer si cati de foame. Ma refer la tara noastra, nu pentru ca nu m-ar interesa copiii din diverse regiuni foarte sarace, dar acolo este o situatie aparte, lasata asa nu intamplator. Cumparand un pachet de pampers, am donat un vaccin pentru acesti copii. Daca s-ar face campanii similare, dar care sa asigure hrana, situatia nu ar mai fi asa dramatica.

Personal nu am cunoscut si nu am auzit pana acum de copii care sa moara de foame in familiile care isi pun toata increderea in Dumnezeu. Nici macar de la bunicii mei care au vazut mai multe in viata lor. In cel mai trist caz, acest lucru este posibil acolo unde parintii sunt stapaniti de o patima, de exemplu parintii sunt betivi si nu se ingrijesc de copii, dar si in cazul lor sunt oameni milosi, impresionati de suferinta acestor copii nevinovati si nu lasa lucrurile sa ajunga asa departe.

Dar eu in postarea mea ma refeream la omul care isi pune increderea in Dumnezeu. Cred cu toata puterea ca daca un parinte pus ii situatia de a nu avea ce sa puna pe masa, cade in genunchi inaintea lui Dumnezeu si se roaga cu lacrimi pentu copii, acest parinte nu isi va vedea copiii murind de foame.

In mana lui Dumnezeu sunt toate. Oare dupa ce ne-a spus: Priviti la pasarile cerului, ca nu seamana, nici nu secera, nici nu aduna in jitnite, si Tatal vostru Cel ceresc le hraneste. Oare nu sunteti voi cu mult mai presus decat ele? sau Cautati mai intai imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui şi toate acestea se vor adauga voua ne va lasa oare fara hrana?