Citat:
În prealabil postat de Yasmina
Am avut in familie pe cineva care avea aceeasi dilema cu initiatoarea acestui forum;aceasta ruda mai avea si niste surori mai mici...
Cand urmatoarele surori au ajuns pe la varsta de 20 de ani s-au maritat disperate cu primul barbat care a indraznit sa le dea "buna-ziua"(una dintre ele era insarcinata la doar 3 luni dupa ce s-au cunoscut)doar pt a nu avea de suferit de pe urma acestei "drame a fetei necasatorite"pe care au intalnit-o la sora lor.
Inevitabil sa mai spun ca mariajele lor sunt dezastruoase,sunt chiar o problema pt societate-nu conteaza,ei sunt in randul societatii,casatoriti si cu copii.
Concluzia  rea putini inteleg notiunea calitate vs cantitate.
|
Pai si eu sunt impotriva disperarii .Caci mariajele facute doar pt a fi cu cineva,de frica singuratatii ,de cele mai multe ori esueaza. Casnicia trebuie sa vina exclusiv din iubire. Iar iubirea nu mai are loc sa patrunda odata ce noi stam zavoriti in casa si cu perdelele trase.
Sa inlocuim singuratatea aceasta ce o resimtim ,deznadejdea singuratatii , cu iubirea pentru tot si toate . Si atunci vom fi gasiti , fie de mirele pamantesc fie de cel ceresc. Singuratatea nu vine de la absenta partenerului ,ci de la incapacitatea noastra de a fi fericiti cu noi insine, si de a il vedea pe Dumnezeu in toate lucrurile.