[Iuliana_crestina]

P.S. Am locuit citiva ani la Stockholm. Parintele de acolo tine slujbe in capela unei catedrale luterane suedeze, si de-a lungul anilor a cultivat cu multa grija relatiile cu clerul catedralei suedeze. La un moment dat, parintele a daruit pastorilor suedezi o icoana a Maicii Domnului cu Pruncul, pictata si sfintita la manastirea Sihastria. Suedezii au pus-o in mijlocul catedralei, si au inceput dupa o vreme sa-i faca slujbe speciale Maicii Domnului, ajungind chiar sa il roage pe parintele sa le imprumute cadelnita, sa tamiieze icoana.

Cam asta a facut, la o scara mai mica, si parintele Necula predicindu-le penticostalilor... A facut sa se auda glas de dreapta slavire in adunarea penticostala. Poate ca macar unii vor pierde inversunarea impotriva doctrinei si a Bisericii ortodoxe. Oamenii se schimba enorm de greu, uneori e nevoie de o viata intreaga pentru a se schimba. Iar schimbarea este treptata, in pasi marunti, uneori microscopici - trebuie sa ai microscop duhovnicesc ca sa-i vezi...

Sunt sigura ca parintele Constantin Necula nu si-a facut datoria doar. Cred ca o astfel de viziune este lipsita de dragostea crestineasca; parintele nu s-a dus acolo ca sa se asigure ca oamenii aceia au auzit formal cuvintul Adevarului si sa arda mai virtos in iad daca nu recunosc suprematia ortodoxiei. Eu cred ca parintele, asa cum transpare din toate conferintele si cartile lui, s-a dus acolo sa..."faca dragoste" de sufletele acelor oameni si de Dumnezeu Insusi. Cuvintul acesta este din Pateric, si inseamna sa lucreze fapta dragostei Dumnezeiesti, iar in unele texte inseamna si a face milostenie.