- O sa fie criza de oameni care sa-ti dea un sfat bun, sa fie luminati de Dumnezeu, sa fie curati la suflet, sa zica da sau nu intr-o directie!
- Nu te grabi tu iute sa arunci cu piatra, indiferent ca e “talhar”, dar are momentul lui de pocainta: tu uita-te la mesaj, sa vezi ce a spus, ia de la el ce trebuie: “Milostiv fii mie, pacatosului”. Fiecare are darul si rostul lui, nu-l baga pe oricare in rand cu calugarii… Fiecare are masura si talentul lui, poate sa fie un bun scriitor, dar sa nu poata bate metanii; poate sa aiba un dar de mare milostenie sufleteasca, dar sa n-aiba si darul de-a se exprima. Fiecare este o parte si impreuna formam un intreg.
- Mare atentie la cine dezbina!
- Discernamantul vine din traire si din fapta, nu din carti!
- Nu poti sa spui acelasi lucru oricui, unii se smintesc, nu orice cuvant este pentru toti. Exemplul cu parintele Arsenie Papacioc si pedeapsa cu moartea.
- Fiecare are rostul lui, darul si chemarea lui. Tu fa-ti ale tale! Nu te apuca sa le judeci pe altii, ca unuia Dumnezeu poate sa-i dea mantuirea si intr-o secunda – daca zice da sau nu -, iar altii zeci de ani sa se lupte…
- Cine e Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, daca il analizam dupa mintea noastra? A omorat oameni, a fost pe front… Dar cand a venit momentul marturisirii, a dat tot si a terminat prin martiraj.
- Avem nevoie de o rugaciune si o pocainta care sa ne faca sa vedem mai bine si sa avem ochi sa vedem pe cei de langa noi! Mai ales astazi, ca trebuie aceasta tactica.
- Astazi nu mai poti face lucrurile pe fata, trebuie sa gasesti o metoda ca sa mai rezisti si sa mai ajungi si acasa la cei ce te asteapta. Asta nu inseamna sa accepti compromisul! Trebuie sa te gandesti ce vrei sa faci: “vrei s-o termini de-acuma sau…?” Ei, cam astea-s vremurile de azi. Nu-i usor… Trebuie sa te gandesti foarte bine si sa te rogi la Dumnezeu sa-ti spuna ce sa faci. Traim cu aripi din astea mai slabe, mai ingenuncheati, si-atunci trebuie sa vezi [cum te strecori], sa gasesti o formula prin care sa-ti mai tii serviciul, ca sa-ti hranesti copiii si ca sa mai poti veni duminica la biserica. Ca sa poti sa existi, dar nu ca sa te compromiti. Dar cand vine ceasul sa zici “da” sau “nu“, atunci foarte bine, atunci da… Tine de o tactica de lupta. Dar daca nu o faci din motivatia asta, ci din alte principii, atunci… Dumnezeu cu mila.
- Haideti sa nu ne mai pierdem in… cum venise cineva acuma cu “calendarul vechi”, “calendarul nou”... Zic: “bai, baiete, nu de-asta sufera tara acuma!”. Dupa ce ca mai avem o farama de ortodoxie, o mai dezbini si tu? Ca a gresit Cleopa, ca a gresit ala... Nu mai stai sa umbli acolo, la elemente de “pistrui”. Tu nu vezi omul din el? S-au facut greseli, nici eu n-am fost de acord, dar acuma… suntem unde suntem, la ce ajuta treaba asta?
- Vorbeam si cu calugari din alta parte: Da, mai, nici eu nu-s de acord cu astea [actele electronice?], dar nu fac din portile manastirile afisier, ca “sa-i ia dracu` pe toti si sa nu se mai mantuiasca si sa se mai spovedeasca aia care au cip, si aia, si aia…” Nu asa! Facem o disctinctie intre nestiinta, rea-vointa, victime… Nu trebuie chiar asa sa luam brusc. Dar usurinta cu care se trateaza problemele este mai grava! “Dar tu, care stiai ce-i si dansul, si gluma, si sarutul, tu la varsta ta imi pui problema ca una de 14 ani?” Dar tu, care stii ce-s chestiile astea si din partea cui vii, spui ca n-ai niciun amestec si ca tu iei primul? Adica dai declaratii din astea gratuite la un popor pe care-l crezi prost si numai la vot ai nevoie de el? Si-n rest: voi nu stiti, noi stim…
Cum se poate face distinctia intre un caz in care trebuie sa tacem, sa ne supunem si unul in care sa marturisim?
- Intr-o situatie cand nu ai la indemana duhovnicul sa-l intrebi, iti va da un imbold la nivelul constiintei.
- Dumnezeu nu o sa-ti ceara un lucru de care nu esti in stare. Cand Dumnezeu ingaduie un lucru, iti vine si cu solutia pe masura. Ca nu te-ai facut tu vrednic si ca ai gresit, tot asupra ta sa iei vina.
- Nu taci cand esti atacat direct in credinta, in suflet.
- Nu taci cand sunt pacate impotriva Duhului Sfant.
- Nu taci cand prin atitudinea ta se smintesc multimi de oameni.
- Nu taci cand esti in contradictie cu adevarul Bisericii.
- Taci atunci cand nu are rost sa vorbesti, nu are un rezultat si oricum nu-l indrepti pe celalalt, degeaba te iei de gat cu el.
- Depinde si unde te afli, cu cine te afli, pentru ce te afli, etc. Nu e totuna daca cineva ma injura pe strada sau la mine in manastire.
- Dumnezeu nu ingaduie un lucru fara socoteala.
- Daca Dumnezeu iti cere marturisire, sa o faci nu ca si cum ai fi vrednic, ci cu smerenie, cu daruire, mai intai cu apelul la Dumnezeu, nu cu gura mare. Si Dumnezeu iti va da o confirmare. Daca ai duhovnic, il intrebi pe el.
- Sunt situatii si situatii… Si chiar daca ai gresit astazi si ai ratat o ocazie, te poti pocai si o iei de la capat. Sa nu ratam ocazii mari de marturisire, si in rest sa le prindem pe toate cele mici, sa fim mai atenti.
- Fiecare are ceasul lui, marturisirea ca harisma nu ii e data oricui. Toti trebuie sa marturisim si ni se cere aceasta, insa harisma marturisirii e cu totul altceva, iar cine o are, va fi persecutat.
- Cand nu esti intrebat, sa nu vorbesti, iar cand esti intrebat, vezi ce vorbesti.
Cuvant de incheiere
- Sa va siliti cat va sta in putinta sa tineti cont ca suntem in post! Postul este o perioada randuita de Biserica prin care sa faci ceva anume pentru sufletul tau.
- Ceea ce nu faci si nu dobandesti in timpul postului, nu vei face nicidecum in afara lui!
- Creaza-ti un cadru minim de pocainta, fa infranare mai multa, o metanie in plus, un acatist in plus, o nevointa in plus.
- In post lupta-te sa fii mai tacut, mai infranat, mai silitor, mai rugator, mai interiorizat, mai spovedit, int-o stare de pocainta, in vederea Saptamanii Patimilor si a Invierii care vor veni, ca sa poti simti ceva in tine.
- Este o crestere, o gradatie in pregatirea prin post a omului pentru Inviere. Sa nu uitam pentru Cine tinem Postul.
- Cum poti sa-i iubesti pe vrajmasi? Gandeste-te la CINE iti cere, te roaga, nu te obliga, sa-l iubesti pe vrajmas; nu conteaza ca acela este hot, criminal, nu conteaza. Hristos, ca un Prieten drag, fata de Care esti dator, iti cere asta…“Eu am grija, nu te indoi”... Fiindca si acela este fiul Sau pentru Care S-a rastignit. Si atunci te vei rusina. Si vezi atunci in ochii Lui durerea lui Hristos pentru mine si pentru el, dar… noi traim in alt plan. Si sub incidenta simturilor pervertite, facem ce facem. Dar ca sa fii in planul asta pentru pocainta, trebuie sa te linisesti, sa te aduni, sa te asezi un pic, sa ramai in harul acela si in rugaciunea aceea. Ganditi-va Cine ne cere asta si pentru ce.
- Asa si toata viata noastra duhovniceasca: sa ne gandim pentru Cine si cum: Pocainta pentru Hristos, pocainta pentru Adevar, pocainta pentru Biserica sa o facem.
( PARINTELE AMFILOHIE BRANZA (Man. DIACONESTI) - conferinta (seara duhovniceasca) la Libraria Sophia, 6 martie 2012 – “Pocainta in viata duhovniceasca”
Părintele Amfilohie la librăria Sophia, 6 martie 2012 (partea I)
Părintele Amfilohie la librăria Sophia, 6 martie 2012 (partea a-II-a) )
Pr. Mihai-Andrei Aldea- 11.03.2012- Predica la Duminica vindecarii slabanogului din Capernaum
|