INCEPE CU TINE, NU-I JUDECA PE ALTII, LUCREAZA STATORNIC SI VA LUCRA HARUL!
POARTA-TI CRUCEA PANA LA SFARSIT!
Si atuncea uitati dragii mei, acesta este cuvantul meu:
sa ne indemnam unii pe altii pe aceasta cale.
Stim-nu stim, ne vedem-nu ne vedem, dar trebuie sa ajutam tara, trebuie sa ajutam Biserica, sa traim dupa cum ne invata Domnul Hristos. O pocainta autentica – poate sa nu te inteleaga duhovnicul, poate sa nu te inteleaga oricine, realitatea asta este – dar te intelege Dumnezeu. Nu faci nici abstractie de acestea.
Nu, sileste-te pe cararile acestea, ca Dumnezeu va lucra. Harul acesta care va lucra pe cararea pocaintei este unic si invincibil. Asta nu poti sa-l dobandesti nici prin yoga, nu poate sa-l dea nici Bivolaru si nu mai stiu care, ori altii. “
Pai ne-a vorbit si Grig despre smerenie, parinte, degeaba ziceti de el“. “
Uite ce este, poate sa-ti vorbeasca, si eu vorbesc, si suntem straini tare de adevar“. E vorba de harisma, nu e data oricui! Trebuie sa facem distinctia…
Pacatul iti fura libertatea, te duce spre moarte, aduce neliniste.
Toata nelinistea, sa stiti ca-si are izvorul in pacat, si toata dezordinea sociala isi are rezultatul in dezordinea fiecaruia dintre noi. Vorbesti de dezordine sociala, nu poti sa zici ca din cauza lu’ ala.
Societatea. Si atuncea daca vrei sa vorbesti de societate trebuie sa pleci de la tine, sa incepi cu tine, sa faci educatie cu tine. E mare lucru. Asta trebuie sa incepem sa vedem cum putem fi real, utili in duh si adevar societatii, nu dupa realitatile astea. “
Nu-nteleg de ce sotia mea e asa...
Nu inteleg de ce sotul meu e asa…”. Nu-ntelegi tu de ce, dar ia incepe cu tine in felul asta, si nu te indoi, nu o zi sau doua. Fii statornic, va lucra un har, ceva se va petrece cu mecanismul tau launtric.
Asta am vrut sa va zic: sa nu ne biruiasca realitatea, ci sa urmarim Adevarul. Sa nu ne incredem in ce vedem, ce simtim, ce pipaim, sa ne incredem in cuvantul lui Dumnezeu.
Sa nu mai amanam pocainta, ci sa ne uitam la Sfintii Parinti, si mai ales la ei. Sa nu-i mai judecam pe cei care ne poarta pe alte carari decat ne invata Evanghelia, nu, ci sa cautam sa o lucram chiar noi, pentru ca sa stiti, si duhovnicul se indreapta prin ucenic de foarte multe ori. Harul este cel care [lucreaza]. Totul este sa te plasezi pe linia aceasta, indiferent de unde te afli si in ce punct social. Dumnezeu vede, si daca pentru Dumnezeu porti crucea aceasta si n-ai divortat, si n-ai abdicat, si suferi si [nu primesti vorbe ca astea:] “
nu vezi cum arati“, “
nu vezi ce fata ai“, “
nu vezi ma ca ai pierdut totul“, “
nu vezi cu ce te-ai ales“.
Daca pentru Hristos faci asta ca o cruce, ia seama ca diavolul foarte mult vrea sa pici pe calea asta, sa te infranga, sa te doboare. Pe calugar [sa-l doboare] dupa 20 de ani, pe duhovnic dupa 50 de ani, pe ala sa-l sminteasca dupa nu stiu cate vreme.
Deci cautati sa ramaneti statornici pe calea aceasta. Rugati-va lui Dumnezeu sa va dea putere si rabdare, caci Dumnezeu mai ales la acestia care se pocaiesc cu adevarat ia aminte. Pe El Il cucerim mai ales cu aceasta atitudine de rugaciune si de pocainta. Dumnezeu sa ne ajute tuturor si mai ales pe aceste carari sa ne regasim cu totii, in duh si-n adevar.
Si tara, v-am zis,
asa n-o sa piara. De-aicea apare salvarea intr-adevar, si nu mai zice: “
realitatea uite cum arata“. Adevarul este altul. Cum spunea parintele Arsenie: “
sunt optimist, nu va dati seama cat sunt de optimist in privinta acestui neam“. Si el a spus: “
suferinta e singura catedra suprema de teologie“, deci in duhul acesta, pentru un popor nascut si crescut pe cruce. Si el stie ca
crucea purtata in duh si-n adevar duce la inviere. Asadar,
daca vrem invierea tarii, sa ne purtam crucea. Sa nu fugim de ea, ca sa nu ne asemanam cu celalalt. Fereasca Dumnezeu! Cunosti un om dupa cum isi poarta crucea. A lepadat crucea, indiferent cum o motiveaza el, nu mai e pe cale.
Sa dea Dumnezeu sa ramanem cu totii pe cale pana la sfarsit. Amin!”