Citat:
În prealabil postat de fallen
"Cine va voi să-și mântuiască sufletul, îl va pierde; iar cine-și va pierde sufletul său pentru Mine și pentru Evanghelie, acela îl va mântui".
|
Dar de unde ai luat aceasta traducere, caci in Biblia sinodala scrie asa:
"Căci cine va voi să-și scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul Său pentru Mine și pentru Evanghelie, acela îl va scăpa. " Marcu 8:35
sau
"Că cine va voi să-și scape sufletul îl va pierde; iar cine își va pierde sufletul pentru Mine îl va afla. " Matei 16:25
Deci nu e vorba de mantuirea crestina aici, ci de omul care in incercare poate sa se lepede de Hristos ca sa-si salveze sufletul, adica viata. Iar Hristos ii reconamda sa accepte mai bine moartea sau prigoana, decat sa se lepede, caci daca sufera pentru Hristos, El ii promite viata fara sfarsit, deci eternitatea sufletului.
E un paradox aici: omul crede ca isi poate scapa sufletul lepadandu-se de Hristos, dar astfel ii va asigura o moarte mai rapida. Pe cand daca este dispus sa moara pentru Hristos, Hristos ii asigura viata vesnica.
Si nu numai in prigoana alearga omul sa-si scape sufletul, ci si in viata de zi cu zi il ingrijeste tare, imbuibandu-l cu bunatati si asigurandu-i confort maxim. Ori aceasta umblare dupa salvarea sufletului din suferinte indeparteaza paradoxal sufletul de Hristos, care a fost un om al durerilor si cunoscator al suferintei. (Isaia 53:5). Sufletului trebuie sa ii dam exact cat ii trebuie ca sa poata trai; ce este peste este rasfat. Iar orice rasfat duce la razvratire si pierderea sufletului.