[Mihailc]

Creaționismul în viziunea iudeo-creștină este o taină, iar o taină nu se poate explica printr-o teorie științifică, la fel cum știința postcarteziană nu poate lua în calcul explicații care nu se pot demonstra matematic sau empiric, sau, cu alte cuvinte, nu poate să privească realitatea în afara limitelor rațiunii umane. Absolutizarea cunoșterii științifice e la fel de contraproductivă ca relativizarea revelației prin suprapunerea abuzivă a celor două forme de cunoaștere, care, așa cum am amintit, au statut ontologic complet diferit. Revelația e un dar pe care ești liber să-l primești sau să-l refuzi, însă n-ai niciun drept să-l judeci atâta timp cât nu-ți asumi curajul să deschizi ”cadoul” și să vezi ce-i înăuntru. Iar conținutul darului numit revelație nu-ți furnizează idoli mentali (adică teorii plauzibile) ci o schimbare în ordinea ființei în întregul ei, o împăcare a inimii cu mintea pentru a percepe sincronic bogăția inepuizabilă a Vieții.

ps- Nu înțeleg de ce subiectul ăsta a fost deschis pe subforumul ”dogmatică”, fiindcă în afară de primul articol al Simbolului de credință niceo-constantinopolitan (Cred într-Unul Dumnezeu, Tatăl atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor) eu nu cunosc altă poziție dogmatică a Bisericii privitoare la cosmogonie!