[vsovivi]

Şi mai e ceva, nemulţumirea omului care s-a săturat când el ar trebui dacă tooot s-a săturat atunci să fie mulţumit din moment ce are desaga sau punga sau burta sau burduful plin. Să se simtă bine şi fericit şi să mulţumească Domnului şi aproapelui că e sătul, dar el nu şi nu ci acuma dacă e sătul e şi mai nemulţumit... se plânge el că atât de multă vreme a fost nesătul, practic ar vrea mereu să fie nesătul şi acuma de s-a săturat e şi mai nemulţumit. Te doare sufletul şi te revolţi împreună cu el când îl vezi cât e de nemulţumit.

Omul ar trebui să fie bucuros şi fericit dacă e sătul şi ar trebui să se sature cu tot mai puţine şi să guste din tot mai puţine şi să fie fericit şi dacă nu e chiar sătul, însă iată că omul e culmea nemulţumirii, dacă se satură el brusc devine şi mai nemulţumit... prinde putere în el nemulţumirea şi practic el devine mâncând şi mai nemulţumit şi dacă e sătul şi dacă e înfometat e mereu nemulţumit şi chiar dacă e lacom şi nesătul şi mâncă într-una el tot nemulţumit este... la nesfârşit.

Ce e de făcut? Nu ştiu...

Poate ar trebui să nu-şi mai facă atâtea griji crezând că poate ieşi prin puterea lui din nemulţumire, prin mâncare... să-şi dea seama că frustrarea şi nemulţumirea nu pot fi vindecate şi să încerce să şi le rabde... căci nerăbdându-se şi liniştindu-se de la săţietate ajunge să se înfurie că acuma de ce nu mai e el nemulţumit... fiindcă avea el impresia că aşa de mare şi frumos era în postură de nemulţumit şi aşa de bine îi stătea deşteptăciunea asta încât nu mai vrea chiar sătul fiind ca să fie altfel decât nemulţumit, cel mai mare nemulţumit, sătul şi nemulţumit.

Şi unii au priceput cum vine treaba asta şi s-au mulţumit şi sunt foarte mulţumiţi chiar sătui. Dar sărmanii, defapt ei se mulţumesc de sine şi de faptele lor şi de părerile lor şi de mâncare şi nicipedeparte nu ajung la pacea aia care îţi conferă liniştea şi mulţumirea... căci nu poţi fi mulţumit ştiind că în loc să cânţi psalmii tu-i citeşti ca nebunul până te victimizezi şi căpiezi de tot. Psalmii sunt nişte scrieri sfinte pentru a fi ele cântate căci au un tragism şi o trăire aparte, iar dacă tu-i citeşti încercând să-i trăieşti în loc să-i cânţi nu faci altceva decât să aberezi, acuma tot mai bine e să aberezi decât să uiţi de Dumnezeu complet deşi ei pentru a fi cântaţi au fost croiţi de Duhul Sfânt.

Psalmii se adresează în primul rând muzicii din om şi nu omului direct ci omului se adresează scriptura, aşa că dacă citeşti psalmii încearcă să-i citeşti melodios şi duios căci altfel e grotesc să aberezi recitându-i sau interpretându-i ca la spectacolele de gală ţinute la sălile de şedinţe ale unora sau altora, ca să le gâdili şi să le flatezi gorgoliile. N-are sens... căci n-ai să ieşi din nemulţumire oricât te-ai victimiza iar în mulţumire nu poţi intra pe poarta cea largă.

Mulţumeşte-te cu mult... mai puţin, cu cântecul neînţeles prin cuvinte al psalmilor.