Prima afirmatie se referea la oameni normali, nu la asceti si mucenici.
A doua se referea tot la oameni normali, dar cu frica de Dumnezeu, nu la cei care ajung sa creada ca e exclusiv meritul lor. Desi sunt multi tentati sa creada asta, mai ales cei care s-au ridicat de jos, si care zic "mie nu mi-a dat Dumnezeu nimic, numai eu stiu cat m-am luptat..."
O umilinta mare asupra trupului poate aduce dupa sine o umilinta si mai mare asupra sufletului.
Nu orice nevointa fizica, orice abuz asupra propriului trup si suflet, facut de cineva sau de tine insuti, este neaparat o izbavire pentru suflet. Eu cred ca o "cruce" adevarata este atunci cand faci un efort intr-un scop nobil, nu cand te nevoiesti ca sa ai ce manca si unde dormi, cu toate ca in ziua de azi si sa traiesti cinstit, fara sa pacatuiesti, a devenit o "cruce".
Last edited by fallen; 19.03.2012 at 13:38:41.
|